Personalitatea multilaterală a Sfântului Ioan Gură de Aur s-a făcut simțită în toate laturile vieții creștine din «secolul de aur» al Bisericii, atât prin munca stăruitoare și plină de abnegație a acestuia, pentru consolidarea și afirmarea dreptei învățături de credință, cât și prin întreaga sa lucrare pusă în slujba propășirii necontenite a vieții Bisericii, pe plan pastoral, misionar și social.
În galeria marilor dascăli ai Bisericii creștine, Sfântul Ioan Gură de Aur ocupă un loc de cinste, prin viața sa pilduitoare, precum și prin opera sa teologică, rămânând un simbol al epocii patristice și un nume vrednic de aleasă cinstire pentru întreaga creștinătate. Dacă Sfântul Atanasie cel Mare reprezintă peste veacuri chipul teologului frământat de profunzimile gândirii și tâlcuirii adevărurilor de credință, sau dacă Sfântul Vasile cel Mare ilustrează modelul cel mai ales al organizatorului vieții monahale și al filantropului desăvârșit, așa cum fratele său, Sfântul Grigorie de Nissa, întruchipează pe misticul dornic de aflarea îndumnezeirii, Sfântul Ioan Gură de Aur este exponentul prin excelență al predicatorului creștin autentic, arta sa oratorică, iscusința exegetică și întreaga sa operă de înfrumusetare a vieții morale a credincioșilor, rămânând neîntrecute până în zilele noastre. Făcând din amvonul Bisericii din Antiohia și apoi a Sfintei Sofia din Constantinopol, un al doilea altar de slujire, marele corifeu al elocinței creștine a săvârșit astfel, de acolo, o adevărată Liturghie a propovăduirii lui Hristos, înălțând cugetele ascultătorilor săi către pătrunderea adevărurilor dumnezeiești, prin luminarea minții lor cu harul dreptei credințe.
Moștenirea lăsată întregii creștinătăți, de Sfântul Ioan Gură de Aur, depășește ca întindere, și nu de puține ori, ca profunzime și ca realizare literară, opera celorlalți Sfinți Părinți, situându-se, atât prin plinătatea ei, cât și prin pulsul tainic al evlaviei pe care o cuprinde, pe piscurile de aur ale teologiei Bisericii. Niciun alt Părinte bisericesc nu s-a bucurat, ca el, de o mai mare popularitate și cinstire în rândurile credincioșilor care, cuceriți de măiestria și adâncimea cuvântărilor sale, căutau să transpună în propria lor viață, bogăția de har desprinsă din îndemnurile și cugetările de Dumnezeu, dăruitului grăitor. Cinstirea deosebită acordată ilustrului ierarh se vădește și prin faptul că opera sa a fost copiată și răspândită neîncetat, fiecare generație creștină purtând grija de a o încredința urmașilor în frumusețea ei autentică. Scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur ni s-au păstrat astfel în numeroase manuscrise, tipărite apoi și traduse în diferite limbi, pentru ca și noi, cei de astăzi, să ne putem împărtăși din marea comoară a înțelepciunii și a vieții lui înduhovnicite.
Autor de tratate apologetice, cuvântări ascetico-morale și epistole, Sfântul Ioan Gură de Aur a rămas cu deosebire celebru, prin scrierile sale omiletice. Exegeza cărților Sfintei Scripturi, cartea de căpătâi a creștinilor, purtătoare a cuvântului lui Dumnezeu, a format una din preocupările sale cele mai stăruitoare. Majoritatea acestor omilii au fost rostite în Antiohia, cetatea de baștină a Sfântului Ioan, unde acesta și-a agonisit pregătirea de luptător al lui Hristos și călăuzitor spre mântuire al obștii creștine, cu ajutorul harului dumnezeiesc, la care s-au adăugat rugăciunile și evlavia mamei sale, Antuza, și strădaniile teologice deprinse sub îndrumarea episcopului Meletie.
Dacă adăugăm la cele spuse și faptul că Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur se săvârșește în toate sfintele lăcașuri de închinare ale dreptei credințe (deci și în locașurile de cult românești), ne vom da seama încă o dată de dimensiunea extrem de impresionantă a personalității Sfântului Ioan Gură de Aur și, implicit, rolul său deosebit în cadrul sfintei noastre Biserici.
