Despre corupția din România s-a scris în mass-media, s-au făcut dezbateri la posturile TV, mulți ani, mai ales după înființarea DNA-ului care a atacat direct corupția, prin întocmirea unor dosare grele împotriva unor nume mari de politicieni, miniștri și prim-miniștri. Rezultatul este departe de a opri acest flagel ce “înghite” sume mari din bugetul statului, mai exact, direct spus, din banii plătiți de contribuabili, de noi toți, ca taxe și impozite la același stat care alimentează și corupția. De fapt, sursele de finanțare ale statului sunt banii luați din buzunarele noastre. Cum administrează statul acești bani? Foarte prost. Îi împart, prin tot felul de licitații, clientelei politice, unor inși din umbră care au finanțat campaniile electorale ilegal, pentru a câștiga alegerile partidul sau partidele din coaliție cu care s-au înțeles să le ramburseze triplu față de cât au cheltuit, prin funcții ministeriale, de șefi în sectoarele deconcentratelor și licitații făcute cu dedicație. Dacă mare parte din banii din taxe și impozite nu ar ajunge în conturile “băieților deștepți”, litrul de motorină sau benzină ar costa, la pompă, circa 2 lei, dacă statul nu și-ar lua partea prin taxe: TVA, accize etc., plus alte taxe directe sau indirecte inventate, nu ar lua aproximativ 50% din munca oamenilor prestată într-un an, plătită cu salarii sau pensii. Taxa pe muncă, în România, ia din venitul salariatului tot cam jumătate, constând în CAS, impozit pe venit, sănătate, șomaj, fond de risc și accidente, și alte și alte biruri inventate de birocrații aceluiași stat. Deci, nu greșim dacă spunem că banii pe care statul român îi ia de la populație realimentează nu doar spitalele, sănătatea în general, școlile, poliția, armata, pensiile. Despre investiții ce se poate spune, ele există doar pe hârtie, prevăzute în legea bugetului, sume care nu se mai regăsesc în autostrăzi, spitale noi, în lucrări de infrastructură, însă alimentează, din păcate, și corupția.
Din 1990, flagelul corupției a dijmuit serios bugetul statului, mai mult, de doi ani încoace, a reușit să împartă societatea românească în două. Fiecare tabără își susține agresiv punctul de vedere în sensul că ea are dreptate, fiecare cu interesele sale. Totuși, dreptatea e de partea celor mulți care protestează de peste un an împotriva guvernanților, în special vizându-l pe ministrul Justiției, care intenționează să-și subordoneze Justiția, să-și netezească calea pentru aplicarea unor ordonanțe de urgență date de guvern, pentru remodificarea codurilor penal și de procedură penală, votate de Parlament, și emiterea unei ordonanțe cu intenția aplicării amnistiei și grațierii, în vederea anulării pedepselor date de instanțele de judecată pentru fapte de corupție și a dosarelor aflate pe rol pentru aceleași fapte. De ce se intenționează să se recurgă la aceste ordonanțe și nu la discutarea și modificarea în Parlament a acestor cereri a celor în cauză? Pentru ca președintele să nu mai poată interveni să conteste neconstituționalitatea lor la Curtea Constituțională a României, amânând aplicarea sau anularea în totalitate. Ce acuză cei vizați de acțiunile de combatere a corupției, că ea nu este doar un flagel strict românesc, ci se regăsește la nivel mondial, însă e adevărat că nu la proporția care s-a generalizat la noi. Iată de ce, corupția nu poate fi eliminată doar de justiție, de acțiunile DNA-ului, ci și de o economie puternică, de guvernanți și funcționari de stat pricepuți și cu responsabilitate, cu exigență în folosirea banilor publici pentru binele oamenilor, plătitori de taxe și impozite, încât tot mai puțini bani să ajungă în buzunarele corupților. La noi, de la începutul așa-zisei democrații, de stil românesc, cei aleși prin vot, obținând o majoritate care îi legitimează să guverneze, încă nu vor să înțeleagă că nu au dreptul să se folosească de puterea obținută discreționar, în folosul lor, nu al cetățenilor care le-au dat puterea. Grav e faptul, cum se întâmplă la noi, că cei aflați la guvernare, ignoră sfidător cetățeanul, opoziția, dispunând de banii publici după propriul interes sau al partidului din care fac parte. Pentru a reduce corupția și pentru a avea servicii mai bune, educație mai bună, spitale corespunzătoare, autostrăzi, într-un cuvânt bunăstare, risipirea banului public de către stat trebuie limitate cât se poate de mult. E greu să înțelegem și să aplicăm în realitate toate aceste lucruri fără de care nu poate exista o societate, o democrație reală, încât o bună parte din societatea actuală este obișnuită ca statul să-i “dea” un minim cât să trăiască. E imposibil de acceptat ca atât de mulți cetățeni, cât și cei aflați la putere cred că numai ei au dreptate, dând vina pentru că trăim prost, pe statul paralel, care de fapt sunt chiar cei aflați la putere. Însă, nu uită nicio clipă să ne spună că ei ne-au mărit salariile, pensiile (reproșându-le celor care îi contestă, mai exact spus, apostrofându-i, cu ce mai doriți, că noi vă dăm totul?!). Care noi, pentru că de fapt nu ați dat nimic de la voi, ci tot din banii noștri luați de stat prin taxe și impozite, bani din care se înfruptă, își măresc averile, prea mulți dintre cei cărora le-am dat puterea prin vot, însă nu să alimenteze, să susțină corupția din care se înfruptă din belșug și ei?!
Au trecut 30 de ani de când a avut loc așa-zisa revoluție eliberatoare de regimul autoritar. Din păcate, milioane dintre români, mai ales cei tineri, școliți și meseriași de înaltă calificare, au plecat și pleacă în lumea largă, căutând libertatea reală și un trai mai bun. E timpul ca România, românii să devină liberi cu adevărat, să scape de meteahna statului care susține “că el ne dă”, că el face totul pentru bunăstarea noastră, ignorând că el deține puterea, că stăpânește societăți comerciale falimentare, care sunt surse de alimentare a corupției.
