Regina Maria - soție a regelui Ferdinand l, s-a născut la 29 octombrie 1875, în Anglia, și a fost a doua regină a României după Regina Elisabeta. Dacă Regina Elisabeta, soția regelui Carol l, s-a remarcat printr-o activitate asiduă de promovare a artei și culturii românești, fiind considerată cea care a deschis drumul integrării României în Europa, Regina Maria a făcut dovada abilităților sale în plan politic și jurnalistic, în primul opunându-se intrării României în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale, iar în al doilea scriind sute și sute de pagini, cu o dedicație uimitoare într-un Jurnal de război, intuind importanța acestuia peste sute și sute de ani. În însemnările sale, regina se arată contrariată de atitudinea românilor din guvern și a celor care acceptă sclavia nazistă. Ultimele însemnări din jurnal relatează zilele premergătoare Marii Uniri: “M-am obișnuit atât de tare cu dezastrul și necazurile de la începerea războiului, încât nu mă pot obișnui cu ideea că se poate să vină, în sfârșit, și ceasul nostru!”. (Regina Maria a scris și povești și versuri pentru copii).
Printre preocupările sale s-au numărat întărirea constantă a legăturilor dintre România și țara sa de baștină, Marea Britanie, dovedind în demersurile sale reale calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României, susținerea de către Antanta a realizării statului național român, participând la o campanie diplomatică pentru recunoașterea internațională a statului român. O găseai în tranșee printre combatanți - scriu istoricii - în spitale printre răniți și bolnavi, de față la toate adunările caritabile, fără frică de gloanțe, bombe sau molimă. Maria a reușit să întrupeze aspirațiile cele mai înalte ale conștiinței românești, dovedindu-se cu adevărat o regină a neamului care a îmbrățișat-o și pe care, la rândul ei, l-a îmbrățișat. S-a stins din viață la 18 iulie 1938, la Sinaia, fiind înmormântată la Mănăstirea Curtea de Argeș.
* * *
De ce le-am spus tuturor acestor femei - și celor care nu au fost amintite, deși s-au sfârșit în numele și pentru destinele țării - eroine? Eroul este o persoană care se remarcă prin extraordinare fapte de arme, care știe muri vitejește în luptă, care se dovedește demnă de a fi glorificată și stimată datorită calităților sale excepționale și a devotamentului pentru o cauză, care poate fi luată ca model sau care este personajul principal al unui eveniment. Le regăsim în toate aceste definiții pe cele care și-au ales drept nobil scop al vieții lor cel de a-și servi țara până la maximul sacrificiu. Cinstindu-le memoria, ne cinstim istoria și recunoaștem că în vatra noastră nu s-a copt o singură Ioana D'Arc despre care să vorbească o lume-ntreagă secole la rândul, ci s-au afirmat atât de multe Ioana D'Arc încât putem face o întreagă armată cu ele, fie-le urmele pașilor nepieritoare și slava numelui veșnică!
(sfârșit)
