Éva S. Balogh este profesor dr. la Universitatea Yale. A plecat din Ungaria în urma reprimării Revoluției Ungare din 1956. După ce a studiat istorie la Universitatea Carleton, Ottawa, și-a continuat studiile la Universitatea Yale, făcând un masterat în studiile rusești și est-europene, și mai apoi un doctorat în istorie. A predat istoria est-europeană la Yale și a publicat o serie de studii asupra politicii externe ungare și a partidelor politice ungare dintre cele două războaie mondiale.
A înființat HUNGARIAN SPECTRUM, un site de analize politice, economice și culturale. Pe site-ul său a fost postată și această luare de poziție - pe tema “Memorialul Trianon” - pe care o dăm publicității prin bunăvoința apreciatului ziarist Dorin Suciu. (I.C.)
Cu câteva zile în urmă, s-a anunțat oficial că guvernul ungar lansează un proiect de cinci miliarde de forinți pentru crearea unui “Memorial Trianon”. Acesta va fi construit la capătul străzii Alkotmány, în fața clădirii Parlamentului. El va consta într-o rampă de 100 de metri lungime, care semnifică cei 100 de ani care au trecut de la Tratatul de la Trianon. Zidurile rampei vor fi realizate din granit negru, în care vor fi gravate cele aproape 13.000 de denumiri ale localităților Ungariei istorice. La capătul acestei rampe de patru metri va fi postat un bloc de granit, spart, însoțit de o flacără veșnică.
Recent, Mária Schmidt, istoricul de curte a lui Viktor Orbán, a dat un interviu publicației Origo (https://www.origo.hu/itthon/20181210-schmidt-maria-interju -uj-vilag-szuletett.html) cu ocazia apariției cărții intitulată “S-a născut o nouă lume: 1914-1922”. În interviu, Schmidt a declarat că “Nici măcar o mie de ani nu sunt suficienți pentru a mistui o astfel de tragedie”.
Pe de altă parte, când Blanka Nagy, student de liceu din Kecskemét, a postat pe Facebook comentariul “Să trecem peste asta”, publicația de extrema dreaptă Pesti Srácok a fost șocată: “Această fată de 18 ani a fost deja otrăvită de stânga când, de fapt, cu excepția Demokratikus Koalíció, partidele de opoziție au aprobat, ca de obicei, toate legile introduse de guvernul Orbán referitoare la minoritățile maghiare din țările vecine, mai ales din teama că altfel ar fi privite ca nepatriotice”.
Cu excepția publicațiilor guvernamentale, acele articole care au apărut despre proiectul Trianon au fost unanim negative. Chiar și András Gerõ, istoricul care este un mare prieten a lui Mária Schmidt și care a jucat un rol ignobil în controversele din jurul “Casei strămoșilor”, găsește conceptul neclar. Gerõ argumentează, și nu fără motiv, că Ungaria înainte de 1920 era un stat multinațional, iar includerea tuturor denumirilor localităților, indiferent de componența națională a municipalităților, înseamnă “o revenire la revizionismul anilor interbelici” și “creează o iluzie nostalgică care nu duce nicăieri”. În schimb, el sugerează că gravarea unor nume de familie din Ungaria și din afara ei după Trianon ar întări conceptul original din 2010 al guvernului Orbán, care a subliniat “apartenența națională”. În plus, prin includerea denumirilor familiilor ungare, slovace, române, croate și sârbe, guvernul Orbán ar putea demonstra caracterul multinațional al Ungariei istorice.
Pe Gáspár Miklós Tamás, cunoscut sub acronimul de TGM, care înainte de a emigra în Ungaria fusese membru al comunității maghiare din România, îl îngrijorează de asemenea mesajul pe care îl considera profund eronat. Până în prezent nu a scris un eseu pe această temă, dar a vorbit în detaliu despre acest eveniment la show-ul lui György Bolgár “Let's Talk It Over”. El a oferit o imagine exactă a pozițiilor anti-naționalități ale guvernelor ungare între 1867 și 1918, ceea ce a produs ură împotriva Ungariei în Marea Britanie și Franța. După cum a afirmat el, Ungaria “a fost moral principalul dușman al aliaților”. Mai mult, după tratamentul crud al celor ne-maghiari, “nu e de mirare că Ungaria a primit un astfel de tratament”. Acest memorial constituie o provocare a vecinilor și continuă să inflameze naționalismul în regiune.
Cea mai profundă și cea mai penetrantă critică a venit de la Tamás Bauer, economist, care adesea comentează chestiuni politice. El numește memorialul “un adevărat scandal politic”. La fel ca Gerõ și TGM înaintea lui, el îl consideră o provocare împotriva românilor, sârbilor, slovacilor, ucrainenilor, croaților și austriecilor. Bauer urmărește “revizionismul soft” al Fidesz, care a început încă din 2001, când “guvernul Orbán a creat o legătură între statul maghiar și persoanele maghiare care trăiesc ca minorități în țările vecine”. El subliniază că atunci când guvernul ungar a oferit cetățenia maghiarilor din afara granițelor Ungariei, “a încălcat în mod unilateral tratatele de pace”. Aceasta este ceea ce Bauer nu-mește “revizionismul soft”. În plus, guvernul Orbán a creat un organ numit Conferința Permanentă Maghiară care ia deciziile la Budapesta și le extinde la partidele maghiare din țările vecine. Prin gravarea tuturor denumirilor localităților din 1913, guvernul “trimite un mesaj întregii lumi că nu consideră doar membrii minorităților maghiare parte a statului maghiar, ci toate municipalitățile din Ungaria istorică”, ceea ce în ultimă instanță este “expresia simbolică a «unei recreări totale» a Ungariei de după Primul Război Mondial”.
Poate că Bauer depășește semnificația designului memorialului, dar concluziile sale sunt greu de respins. Un editorial în Magyar Nemzet (https://magyarnemzet.hu/belfold/a-nemzeti-osszetartozas -emlekhelye-nem-a-mult-szazadi-vesztesegrol-szol-6681056/ ) încearcă să explice semnificația memorialului, însă interpretarea nu este convingătoare. Acesta susține că “memorialul nu se referă la pierderile (teritoriale) ale secolului trecut, ci la apartenența națională”. Faptul că lista locurilor nu vine numai din teritoriile cedate, ci include și localitățile din Ungaria de astăzi înseamnă “apartenență”. Din nefericire, este greu de știut de ce apartenență este vorba în editorial. Se referă vag la “noi, toți”, dar mă îndoiesc foarte mult că printre “noi, toți” îi vom include pe foștii cetățeni non-maghiari ai Regatului Ungariei...
Toți trei autorii sunt de acord că memorialul Trianon trimite un mesaj “revizionist” și că poate fi considerat o provocare care ar putea jigni guvernele, precum și popoarele țărilor vecine. Unul dintre autori este înclinat să evoce comentariul lui Blanka Nagy: “Să trecem peste el”.
