Aștept o duminică mare,
Cu-n ultim și tainic panseu,
Blajin, mă voi pierde în zare...
Mă cheamă la El, Dumnezeu!
Veni-va duminica lină,
E viața un vis efemer,
Trudit, pe drum sfânt, în lumină,
Păși-voi desculț către cer.
Ce-a fost, ce va fi sau ce este?
Doar clipe, vremelnice punți,
Un sol va purcede c-o veste:
M-așteaptă arhangheli cărunți.
Va fi zi frumoasă, cu soare,
Un rai pământesc pe alei,
În parcuri cu ramuri în floare,
M-or plânge arome de tei.
Un val săruta-va nisipul,
Constant, cu-adieri de-alizeu,
Odihnă de veci va fi timpul
Din liniștea trupului meu.
Pe aripi de înger m-oi duce
Spre sori care nu mai răsar,
Cei dragi îmi vor face o cruce,
Neființa-mi va fi stăvilar.
Va fi o duminică plină,
De plumb, cu al morții mister,
Un trup căuta-va odihnă,
Un suflet pluti-va stingher.
Viața? Clipire! Un abur...
Trăirea lumească s-a scurs!
O mână divină, de Faur,
Va-ntoarce clepsidra-n apus.
(03. 02. 2019, Reghin)
(Liga Scriitorilor Români, Uniunea Scriitorilor de Limbă Română)
