REVINO, DOAMNE !

Aș vrea să-L simt pe Dumnezeu în mine,

Îmi este greu, iar uneori nu pot,

Prin sarabanda de lumini și umbre,

Știu.. Ne-nsoțește tainic peste tot.

Ai plăsmuit planete, stele, îngeri,

Un Univers... Celulă sau atom,

Din nemurirea Ta ai creat viața,

Păsări și fluturi, floare, cânt sau Om.

Ne mor copiii, suferă bătrânii,

Cetăți conduse de hoți și mișei,

Preoți în strai de moaște au palate,

Prin Casa Ta se plimbă farisei.

În lumea Ta domnește fericirea?

Ne regăsim pe prea-promisul drum?

În altă viață-i Calea sau Menirea?...

Aici vrei neiubire, diavoli, scrum?

Geneza Ta!... Întoarce-o către Tine!

Altfel o pierzi! Ce ai făcut din Lut?

Îndrumă-ne dinspre ce-i rău spre bine,

Altfel, ce-ai început la Început?

Înalț o rugă sfântă... Hai, revino!

În lume sunt prea multe nedreptăți,

Religii, capi politici ne înșeală,

Prin dogme, închizându-ne-n cetăți.

Te simt cu mine... Știu! Îmi ești aproape!

Nici bun, nici rău! Atât! Ești Dumnezeu!

Nu-ntoarce capul! Ai creat Pământul!

Nu fă din el o punte spre Cel Rău!

E lupta Ta! A mea! Există lupta!

Eu sunt prea mic! Tu? Mare și divin!

Învingem Răul? El ne împresoară!

În fața Ta, cucernic, mă închin!

 

(din vol. Călătorul, ed. Vatra veche, 2018)

(Asociația LIGA Scriitorilor Români, Uniunea Scriitorilor de Limbă Română)

Lasă un comentariu