La Câmpenița, localitate prosperă apropiată de municipiul Târgu-Mureș - capitală de județ - s-a edificat după anul 2000 un Azil de bătrâni - SANATORIU - “AMICUS”, cu o capacitate de peste 100 de locuri. Acest ansamblu arhitectural - de o ținută modernă cuprinde toate utilitățile necesare desfășurării unei activități complexe în vederea ocrotirii bolnavilor internați la Câmpenița.
Managerul general, dl. Kordos Csaba, conduce un grup de peste 20 de angajați harnici și disciplinați, care respectă regulile impuse de bunul mers al lucrurilor cotidiene.
Dl. manager “dirijează” colectivul format în majoritate de doamne răbdătoare și pricepute care zi și noapte sunt alături de pacienții internați - din diferite motive de sănătate, - și tratați conform concluziilor impuse de medicii specialiști.
Am remarcat religiozitatea celor angajați care fac, prin sfaturile duhovnicești, prin pildele citite sau povestite la întâlnirile enoriașilor, durerile mai domoale, care sunt prezente la majoritatea bolnavilor. Un rol deosebit în activitatea diurnă revine și muzicii religioase și laice care îndulcește, întărește și în unele situații tămăduiesc pe cei mai sensibili pacienți care prin credință, voință și puterea minții reușesc să depășească unele impedimente care îi copleșeau la început.
Tratamentul corect indicat de medici, exercițiile fizice efectuate de grupuri adecvate vin la momentul potrivit să bucure pe cei afectați de diferite boli.
Diversificarea sprijinului persoanelor în vârstă cu probleme de sănătate grave - acasă sau în sanatorii private, sau de stat, ale bisericilor diferitelor culte - vin să îndulcească viața celor de vârsta a III-a. Amintim în acest sens demersurile pozitive ale Bisericii ortodoxe, Filiala Reghin a fundației creștine DIAKONIA, care prin cele cinci doamne pricepute și harnice, Kiss Enikö, Kiss Veronica, Branai Anamária, Bakos Erzsebet și Gall Rozalia au străbătut în lung și în lat Reghinul și împrejurimile pentru a veni în ajutorul cetățenilor bolnavi și nevoiași (le mulțumim frumos); mai amintim locațiile de la Bărdești, Herghelia, Laslea, Recea - Valea Izvoarelor, Ungheni, Cornești, Glodeni (pentru a aminti doar pe cele din zona noastră, la care se adaugă altele cu zecile în toată țara și în capitală, care domină numeric și calitativ teritoriul românesc).
Fără a face vreo observație în demersul nostru, ne referim la perioada celor 2 luni pe care
le-am petrecut la Câmpenița sub grija celor trei Eve, a doamnelor Erika și Margareta, deosebite, a surorii Reni, o tânără receptivă și doritoare să se dezvolte în domeniul ei de activitate.
Să-mi fie iertat că nu amintesc toate numele, întrucât întâlnirile întâmplătoare nu ne-au permis să ne cunoaștem bine.
Nu pot încheia fără să mulțumesc dlui inginer Gh. Potcoavă, care a condus TRUSTUL “ANCONA” și care a întărit încă o dată faptul că “Prietenul bun la nevoie se cunoaște”, înțeleaptă zicere românească care te mângâie prin gesturile generoase ale colegilor de liceu.
În rest, toate bune. Berzele sunt pe cuiburile din Ernei, Dumbrăvioara și Glodeni. Așteptăm cântecul rar și unic al cucului, trilurile sopranelor de coloratură al mierlelor și zborurile razante ale rândunelelor ce-și caută loc de cuib. Mai dorim să auzim la concert cintezele și ciocârliile, pițigoii neastâmpărați, glasurile răgușite ale fazanilor.
