De la Templul Apei la capela Stella Maris, cândva aleile de piatră treceau ca într-un marș triumfal peste pământ și îl trasau în blocuri, ca la o paradă militară. Aici se afla grădina cu flori albe, fără pereche printre grădinile parcului din Balcic. În rânduri impresionante creșteau crini frumos mirositori, cu înălțime de circa un metru.
Aceasta era floarea preferată a reginei Maria și îi amintea de bunica ei, regina Victoria. În Anglia fusese construită o căsuță mică, pentru joacă, special pentru copiii reginei britanice. În memoriile sale, regina Maria povestește că în jurul ei, într-o grădină întinsă, toți unchii și mătușile ei aveau câte un refugiu pe care trebuiau să-l îngrijească singuri. Un asemenea loc îi fusese stabilit și tatălui ei, Alfred, al doilea copil al reginei Victoria, duce de Edinburg și Coburg. „În această grădină am descoperit pentru prima dată crinii albi înalți. Acesta a fost începutul unei adevărate aventuri de viață. De atunci încerc să-i sădesc peste tot unde fac câte o grădină. Câteodată reușesc, altădată dau greș. Destul de târziu au apărut și succesele. Destul de departe... în Balcic, pe terasele cu vedere la Marea Neagră. Aici, spre bucuria mea, crinii au întrecut și cele mai îndrăznețe așteptări ale mele și au înflorit extraordinar. În ciuda timpului trecut între crinii de pe această alee din îndepărtata Dobroge și primii crini pe care i-am văzut în grădina micuță a tatălui meu, aroma lor mă întoarce mereu în copilărie, insula mea însorită printre iernile vieții”.
