Rondelul de aur
Căldura de aur topit,
Și pulbere de-aur pe grâne,
Ciobani și oi de-aur la stâne,
Și aur pe flori risipit.
În toți, și în tot, potopit,
El bate din aripi păgâne.
Căldura de aur topit,
Și pulbere de-aur pe grâne.
De-al soarelui jar cotropit,
Pământul, sub vrajă, rămâne,
Și orice femei se fac zâne,
Cu suflet din flăcări răpit-
Căldura de aur topit.
*
Rondelul privighetoarei
Privighetoarea-nvietoare
A-ntremătorilor fiori,
Deșteaptă prin caișii-n floare
Ale zefirilor viori.
E ca-ntr-o altă sărbătoare
Printre-ale pomilor ninsori
Privighetoarea-nvietoare
A-ntremătorilor fiori.
Și printre tihna lucitoare
Ce-și varsă luna din comori,
De viață e redătătoare
Pentru-orice searbezi muritori,
Privighetoarea-nvietoare.
*
Rondelul rozei ce înflorește
O roză-nflorește, suavă...
Ca nor risipit e necazul.
Puternic mă poartă extazul
Spre-o `naltă și tainică slavă.
Nu-mi pasă de-a vieței otravă,
De chinul ce-și urcă talazul:
O roză-nflorește, suavă;
Ca nor risipit e necazul.
Stăpân sunt de-acum pe răgazul,
Să-mi fac din ursită o sclavă,
Și nu mai e viața grozavă,
Deși mi-a brăzdat tot obrazul:
O roză-nflorește, suavă.
*
Rondelul rozelor ce mor
E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, și mor și-n mine -
Și-au fost atât de viață pline,
Și azi se sting așa ușor.
În tot, se simte un fior,
O jale e în orișicine.
E vremea rozelor ce mor -
Mor în grădini, și mor și-n mine.
Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmășaguri de suspine,
Și-n marea noapte care vine,
Duioase-și pleacă fruntea lor... -
E vremea rozelor ce mor.
