Mai mult decât atât, prin manipularea politică se urmărește convertirea unor opinii, atitudini și convingeri, pe care individul manipulat le deținea înainte, dar care prin impactul actului manipulativ sunt reconvertite, creând impresia că dorințele și aspirațiile celor care manipulează sunt comune cu dorințele - aspirațiile tale, astfel că decizia luată în alegere făcută - votul acordat, în cazul de față, corespund pe deplin cu propriile tale convingeri și voințe, fără să se resimtă vreo constrângere din exterior, și nici faptul că tu ca individ cu păreri proprii, fără să știi și să vrei, ești transformat în conformitate cu voința manipulatorului, înstrăinându-te de propriile tale opinii, atitudini și convingeri politice. Astfel, pe acest fond al influențelor manipulative, transformările propriilor tale păreri și convingeri despre ceva sau cineva - partid și/sau lider politic, sunt uneori de nerecunoscut, și aceasta mai ales în rândul celor cu o cultură politică precară, dar și a celor dezinteresați de fenomenul politic, cu precădere a indiferenților și indecișilor, care așa cum se știe, cad mai ușor în această capcană a manipulării. Așa cum arătam, și subliniez acest aspect, cel manipulat nu trebuie să simtă acel sentiment al constrângerii în deciziile electorale luate, adică atunci când își exprimă votul, ci dimpotrivă, trebuie să-i fie inoculat acel sentiment al libertății în opțiunea aleasă, și al liberului arbitru, altfel se poate crea o atitudine de respingere a mesajului transmis prin intermediul comunicării manipulative, ceea ce face ca prin această activitate să fie afectate obiectivele urmărite sau chiar să genereze unele atitudini - centrifugal - de respingere față de acest mesaj, afectând solidaritatea și coeziunea din cadrul grupurilor politice din care se desprind cei cunoscuți sub denumirea anatemizată de traseiști politici. Sunt cunoscuți indivizii și partidele din care au migrat aceștia, așa că nu voi insista asupra acestui aspect.
Așa cum se știe, forma clasică a manipulării politice este realizată prin intermediul sondajelor de opinie, care, așa cum se știe și am mai spus și cu alte ocazii, mai mult dezinformează decât informează cu privire la realitatea explorată. Nu voi insista asupra acestei tehnici și a caracterului ei strict manipulativ, ci voi evidenția caracterul partinic al acestor specialiști în sondarea și manipularea opiniei publice, ceea ce face ca rezultatele obținute să fie corespondente cu așteptările celor ce comandă sondajele respective, și nu cu realitatea explorată, care de cele mai multe ori este disonantă cu așteptările celor care au comandat cercetarea sociologică, refuzând a fi evidențiată publicului larg. De aceea, cei mai mulți agenți politici nu acordă prea mare importanță acestor sondaje, știind că ele sunt utilizate de adversarii politici în scop dezinformativ și dezorientativ.
Ceea ce trebuie cunoscut legat de acest fenomen al marketingului și comunicării politice, realizat prin intermediul manipulării, este că această acțiune psihosociologică a comunicării este în primul rând un mijloc propagandistic de care beneficiază cei care manipulează opinia publică, în scopul schimbării unor opinii, atitudini și convingeri.
De aceea, manipularea poate fi etichetată ca a fi o comunicare persuasivă - manipulativă, ceea ce face ca prin ascunderea adevăratului său scop, să fie diminuat rolul său propriu-zis, prin efectele negative și perverse induse: atât pentru cei care manipulează, cât și față de cei spre care este îndreptată manipularea. De unde posibila conexiune inversă din cadrul binomului electoral și a așa-numitelor efecte inverse ale acestei acțiuni.
Așa cum voi încerca să prezint - în limitele spațiului redacțional, evidențiez faptul că există mai multe forme ale manipulării politice, realizată prin intermediul comunicării și propagandei. Una din aceste forme, care se constitue într-o premiză a celorlalte forme de manipulare, este manipularea psihică. Mecanismul psihologic al acestei forme este mai complex și mai greu de înțeles, de aceea mă voi rezuma în a prezenta doar cele trei niveluri ale actului perceptiv, fără de care nu s-ar putea realiza manipularea propriu-zisă. Primul nivel sau prag perceptiv este cel al percepției conștiente, realizabilă atunci când stimulii transmiși - dezinformarea, spre exemplu, prin rezultatele unor sondaje de opinie, sunt atât de puternici și de evidenți, în măsură să genereze reacții - atitudini și decizii perfect conștiente din partea celui manipulat, ajungând pe această cale ca cel manipulat să fie convins de adevărul rezultat prin influențarea întreprinsă de manipulator. Al doilea nivel este cel al pragului absolut al percepției conștiente, care indică limita de la care un stimul slab cu privire la un individ competitiv devine perceptibil doar dacă respectivului individ discriminat negativ i se repetă în mod consecvent acea limită (de a fi corupt și penal, spre exemplu), astfel că această limită devine credibilă pentru cel manipulat, obiectivele manipulării fiind astfel îndeplinite. Exemplu: repetându-se ceva negativ sau compromițător despre un adversar, va câștiga cel care manipulează electoratul, în favoarea sa - a partidului și nu a partidului înspre care se îndreaptă manipularea și implicit a individului aparținător acestei structuri politice. Blamarea, discreditarea și alte practici la care mă voi referi în continuare sunt la ordinea zilei, ceea ce face ca în acțiunea de manipulare resorturile morale și de diplomație politică să lipsească cu desăvârșire, astfel că miza electorală vizată este de cele mai multe ori imorală și perversă, agrementată cu critici și promisiuni. În sfârșit, al treilea nivel al manipulării psihice este reprezentat de pragul fiziologic și psihanalitic. La acest nivel, stimulii recepționați, care aparțin mai mult de sfera subconștientului individual și a inconștientului colectiv, vor fi reactivați în anumite situații corespondente altor stimulări senzoriale, devenind mai influenți decât atunci când sunt repliați în cele două sfere ale conștiinței. Fenomen cunoscut în psihologie prin contiguitate, adică prin asociere perceptivă. Spre exemplu, când treci pe lângă ceva sau vezi ceva care te-a impresionat pozitiv sau negativ, se reactivează atenția și memoria, chiar dacă respectivul stimul lipsește.
(Va urma)
