TEHNICI ALE COMUNICĂRII POLITICE ȘI MANIPULĂRII ÎN CAMPANIILE ELECTORALE (III)

Distribuie pe:

Asemenea stimuli influențează mai ales pe indivizii indeciși și pe cei care se confruntă cu anumite incertitudini și suspiciuni sub raport valoric, ideologic - doctrinar etc., și care cad mai ușor “pradă” acțiunilor manipulative, mai ales prin manipularea atitudinal - comportamentală, când și unde se urmărește schimbarea atitudinilor și comportamentelor electorale. Cu alte cuvinte, prin diversele forme ale manipulării - cele electorale în cazul de față, cu precădere a manipulării psihice, nu se urmărește numai schimbarea ideologiei - ideilor și convingerilor politice, ci este vizat și comportamentul electoral al celor manipulați, prin aceste acțiuni fiind provocat comportamentul manifest electoral, concretizat prin votul acordat. Efectul pervers al manipulării moderne constă în faptul că prin această acțiune individul este angajat în mod irațional într-un proces activ pe care îl valorizează așa cum doresc cei care îl manipulează și nu cum și-ar dori el să-și exprime opțiunea de vot. Se subînțelege că vor deveni victime ale manipulării în primul rând cei inconștienți de efectele urmărite prin manipularea lor, care uneori pare a fi în consens cu așteptările și opțiunile acestora, cei mai mulți și de cele mai multe ori fiind cei lipsiți de așteptări și cei cu o cultură politică scăzută. Astfel, prin manipularea psihică, de la schimbarea opiniilor și atitudinilor sau chiar a unor convingeri, se trece la schimbarea comportamentului, putându-se vorbi în acest context de o manipulare comportamentală, care în campanile electorale este cea mai importantă, prin ea și de ea depinzând scorul electoral atins.

În ceea ce privește această formă de manipulare, în cazul campaniei electorale prezente, concretizată prin opțiunile și comportamentul electoral manifest în alegerile europarlamentarilor, prin această formă a manipulării se urmărește schimbarea atitudinilor și comportamentelor față de structura politică căreia îi aparține cel ce urmează să fie ales, și ulterior sau/și concomitent, schimbarea opiniei despre persoana în cauză, care, prin denigrarea partidului, este discriminat și cel care candidează din partea respectivului partid, mai ales atunci când nu este pus pe un loc eligibil cu probabilitate ridicată. De aceea, prin așa-numita propagandă discriminatorie negativă, se urmărește în primul rând discreditarea ideologiei partidelor aflate la putere, și mai ales rezultatele - modul de îndeplinire a Programului de guvernare, mai mult fiind incriminați cei de la putere decât cei din poziție.

Se subînțelege că prin evidențierea unor aspecte negative cu privire la personalitatea celui care se dorește a fi scos din campanie, în conexiune cu partidul aparținător al acestui candidat, se insistă asupra acestor aspecte, fiindu-i discreditată atât latura profesională a acestuia, cât mai mult latura sa morală - caracterială. O asemenea practică este mai des întâlnită în campaniile electorale prezidențiale, atunci când propaganda negativă este centrată mai mult pe individ și nu pe grup, având un caracter subversiv, uneori chiar diversionist, conducând la asemenea efecte dezirabile pentru manipulator și indezirabile pentru cei manipulați. Pentru realizarea acestor efecte, cei care manipulează trebuie să fie foarte buni psihologi sociali, ceea ce presupune, pe lângă cunoașterea psihologiei individului, în primul rând cunoașterea mecanismelor psihosociologice de la nivelul grupurilor, în ultimă instanță cunoașterea a ceea ce este desemnat de cunoscutul psihosociolog francez Gustave Le Bon în cartea cu același nume, Psihologia mulțimilor. Evidențiez doar un singur aspect din ceea ce ne învață marele om de știință citat, și anume că pentru a-și atinge scopul manipularea individului este necesar să-l depersonalizezi, adică să-i scurtcircuitezi gândirea pentru a fi cât mai ușor să-i transferi conștiința și rațiunea din planul conștientului în plan inconștient, adică să fie dominat de inconștientul colectiv, care de regulă devine ceea ce este cunoscut în sociologia politică prin conceptul de masă critică sau de manevră, mult mai ușor de manipulat și angajat în jocurile politice, devenind în final grupuri de presiune, favorabile celor care manipulează.

O asemenea acțiune benefică manipulatorilor și a celor care îi plătesc pe aceștia este foarte costisitoare, tranzacția având la bază relația cost-beneficiu. În acest sens, propaganda realizată în scop manipulativ utilizează contra cost așa-numiții postaci - trolli, acțiunea de manipulare bazată pe utilizarea trollilor fiind denumit trolling. În argoul internetului, un troll este o persoană, de regulă voit anonimă, dar deseori ascunsă în spatele unor porecle, care își face un obicei pasional din a posta și comenta în spațiul virtual, activitate anume concepută pentru a semăna discordie pe internet, prin diverse atacuri cibernetice și pentru a stârni certuri sau iritare în legătură cu o anumită problemă de interes public, cum ar fi în prezent problema justiției, asupra căreia s-a consumat atâta energie în scop manipulativ. Trollul postează atacuri la persoană, comentarii malițioase, inflamatoare, voit jignitoare, menite a distrage atenția sau a provoca cititorii la răspunsuri emoționale, fiind plătiți în acest scop manipulativ și diversionist, mai ales în campaniile electorale, când trollingul a devenit o procedură cotidiană în cadrul tehnicilor manipulative.

Trollingului a cunoscut forme mai accentuate în perioada guvernării tehnocrate, când în lipsa competențelor și performanțelor guvernanților, formele manipulării au atins cote paroxistice de neimaginat. Astfel, manipularea din timpul acelei perioade scurte de timp, prin persoana primul ministru, a cunoscut o așa-numită formă mitologică a manipulării, bazată pe mitul creat asupra acelui personaj lipsit de carismă și competență politică. Nu este nevoie să-i rostesc numele, ci doar să reamintesc că acest personaj “aurolat” cu acea imagine mitologică a reprezentat, și mai reprezintă încă pentru unii, eroul salvator - mesianic în politica românească prezentă, alături de partidul pe care îl reprezintă și al celor din opoziție în general.

 (va urma)

 

Lasă un comentariu