LUMEA SE SCHIMBĂ! ROMÂNIA CE FACE? (XXXI) MECANISMUL SCHIMBĂRILOR ECONOMICE ȘL SOCIALE

Distribuie pe:

Pentru a exemplifica gradul de complexitate a metodei subantreprizei internaționale și cât de dificile sunt urmărirea și evaluarea impactului fiscal, ar fi suficient să se arate cum acționează lanțul de valori globale în fabricarea telefonului iPhone Apple.

Acest produs este finalizat prin montaj de către compania chineză Foxconn, dar căreia îi revine doar 4% din valoarea adăugată. 58% îi revine companiei Apple, iar 38% unui număr de 28 de alte companii, cu precădere din Japonia și Coreea de Sud, printre care Toshiba, Samsung, LG. (Sursa: “Productivité - comparaisons internationales”, OCDE, 2016).

O altă dificultate în aplicarea politicilor de combatere a practicilor multinaționalelor de externalizare a profiturilor rezultă dintr-o schimbare relativ recentă a modului în care se manifestă lanțul valorilor globale.

Această schimbare complică modalitățile de evaluare contabilă, prin schimbarea sensului și a direcției succesiunii proceselor de formare a valorii adăugate, prin apariția a două noi fenomene: fenomenul “maturizării” economiilor emergente și fenomenul relocalizării capitalului.

Maturizarea economiilor emergente se definește prin efectele politicilor de substituire a importurilor, adică prin reducerea componentelor din import pe care economiile emergente le utilizează în producerea unei mărfi. Dezvoltarea și tehnologizarea economiilor acestor țări fac posibilă producerea locală a unor elemente de producție anterior importate. De exemplu, China a reușit să reducă ponderea importului de componente de la 20% în perioada 2003-2007 la 7% în 2012 și preconizat la 5% în 2016-2017. Ca urmare, ponderea componentelor de import în exportul chinez a scăzut de la 60% la 35% în 2012.

Tot ca urmare a dezvoltării economiilor emergente, randamentul capitalului delocalizat în aceste țări a scăzut, mai ales în urma creșterii nivelului salariului forței de muncă în zonele delocalizării. Scăderea randamentului de valorificare a capitalului delocalizat, împreună cu amplificarea mișcărilor sociale în țările de origine a capitalului au determinat apariția procesului de relocalizare a capitalului.

Aceste schimbări de sens au însemnat, din punctul de vedere al lanțului de valoare globală, o regândire a modului de externalizare a profitului, punându-se un accent mai mare pe oportunitățile oferite de paradisurile fiscale decât pe ingineriile contabile ale prețurilor de transfer. Așa se poate explica amplificarea, în ultimii zece ani, a zonelor de paradis fiscal, cu un accent important pe cele din interiorul Uniunii Europene, protejate nu numai de legislația comunitară, dar și de un intens lobby al unor importante multinaționale. Datele statistice arată că aproximativ 10.000 de firme de lobby acționează asupra instituțiilor europene pentru promovarea unor interese economice speciale, majoritar ale multinaționalelor.

Așa după cum sublinia comisarul european Pierre Moscovici (interviu: “Contrepoints”, 17 iulie 2017): “ar fi o naivitate să se creadă că actualul potențial al instituțiilor fiscale europene are capacitatea de a investiga și de a acționa eficient în jungla de procedee și metode utilizate de către multinaționale în scopul optimizării fiscale. Este necesară nu numai o reformare conceptuală a mecanismului nostru fiscal, dar și o colaborare funcțională a acestuia cu instituțiile similare din întreaga lume”.

Într-adevăr, de la declarația de intenție la acțiunea practică este încă un drum anevoios, care solicită nu numai voință politică, dar și importante investiții necesare perfecționării logistice și profesionale a instituțiilor de colectare. În unele cazuri, sunt necesare și perfecționări sau completări ale cadrului legal. Este o sarcină dificilă, care nu dispune încă de o experiență internațională în acest domeniu. Nu există încă un guvern, undeva în lume, care să se poată lăuda cu rezultate notabile. Cazul conflictului nerezolvat dintre statul francez și GAFA este de notorietate, iar modul în care Marea Britanie și Italia au acționat vis-a-vis de cei patru giganți ai economiei numerice este mai mult un compromis decât o victorie.

(Va urma)

Lasă un comentariu