Odată cu începutul secolului XXI, sistemul economic mondial lasă impresia că își pierde stabilitatea și predictibilitatea. Chiar dacă unele schimbări erau percepute ca tendințe încă de mai mult timp, ele au început să se confirme mai ales ca efect al crizei financiare mondiale. Astfel, dacă ipoteza alunecării centrului de greutate al economiei mondiale spre Asia era discutată încă din perioada ultimelor două decenii ale secolului trecut, confirmarea ei s-a realizat în jurul anului 2010 nu numai prin spectaculoasa impunere mondială a economiei chineze, ci și prin avansul dezvoltării unor țări ca India, Indonezia, Taiwan, Coreea de Sud și chiar Malaysia, în condițiile în care supremația economică a Statelor Unite ale Americii nu mai este o certitudine.
Devine tot mai clar faptul că de aproape un deceniu s-a intrat într-o perioadă caracterizată prin tendința de configurare a unei noi structuri politice, economice și sociale a lumii contemporane. Chiar dacă nu au apărut încă evenimente de natură să creeze daune structural severe actualei paradigme geopolitice și geoeconomice, nimeni nu poate nega apariția unor semnale prevestitoare de schimbări, ceea ce imprimă epocii pe care o parcurgem imaginea unei tranziții spre o altă realitate economică și politică.
Dacă schimbarea este unanim privită ca fiind iminentă, cauzele, amploarea și, mai ales, consecințele ei sunt analizate și interpretate într-o manieră diferită în sfera cercetării academice, ca și în lumea politicii occidentale.
O trecere în revistă a principalelor orientări și opinii relative la cauzele care au determinat intrarea lumii contemporane în “epoca schimbării” este extrem de interesantă, deoarece dezvăluie existența unei situații care poate ar trebui să ne preocupe chiar mai mult decât înseși efectele schimbării: avem doar explicații, nu și soluții.
De ce suntem într-o epocă a schimbării, ne explică mulți analiști și o varietate de instituții, organizații, grupări politice și chiar șefi de state, dar nu ne explică nimeni în ce constă sau în ce ar trebui să constea schimbarea. Orice schimbare înseamnă înlocuirea a ceva cu altceva, înseamnă înlocuirea unei direcții cu alta, înseamnă înlocuirea unor obiective sau principii de dezvoltare cu altele. Deocamdată nu apar soluții pentru înlocuirea a ceea ce se schimbă. Cu ce, cu cine? Nu se știe!
Toți sunt de părere că așa nu mai merge, dar cu ce sau cu cine ar merge?!
Unele analize, devenite bestseller în ultimii ani, ajung la concluzia că ne îndreptăm spre o perioadă de redefinire a condițiilor de existență a societății omenești, către o stare de conștientizare la nivel global a faptului că hegemonia relațiilor de piață și a economiei financiare asupra modelului dezvoltării umane nu mai poate continua fără a periclita însăși existența speciei umane. Se consideră că această hegemonie a condus la o dezvoltare consumatoristă, nesănătoasă prin distrugerea mediului ambiant și epuizarea irațională a resurselor naturale, minerale și energetice.
(Va urma)