Cel mai frecvent sunt utilizate în manipularea vocabularului, demagogia, ipocrizia și minciuna, toate în dezinformativ și manipulativ. Ne aducem aminte de dilema privind identitatea dintre eroare și greșeală ce aparține unui personaj politic, arhicunoscut prin porecla dobândită, după care “greșelile se pot corecta, dar erorile nu”, ignorând sau necunoscând că eroarea este opusă realității, care la fel greșelii, poate fi corectată, neputând persevera doar în eroare, după cum se dorește și prin intermediul manipulării, care produce de cele mai multe ori erori perceptive și în judecată. De aceea, în manipulare este mai mult utilizată eroarea și minciuna, fiind binecunoscute în acest sens așa-numitele știri false - “fake news”, la care voi reveni, decât greșelile, care sunt mai ușor de remediat decât eroarea indusă pe cale manipulativă.
Referindu-mă la aceste știri false, care devin minciuni ce pot crea erori în evaluarea realității, trebuie știut că și minciunile sunt de mai multe tipuri, clasificându-se în funcție de situația conjuncturală. Atunci când situația impune, este utilizată o “jumătate de minciună”, cealaltă jumătate prevalându-se în adevăr, ceea ce devine minciună prin omisiune, referința fiind făcută doar la o parte din mesajul transmis, omițându-se partea adevărată, sau chiar așa-numita “minciună absolută”, prin intermediul căreia sunt influențați acei indivizi confuzi și lipsiți de anumite convingeri și, implicit, de anumite argumente care să-i convingă. Nu sunt puține situațiile când anumite mesaje sunt scoase din context, fiind utilizate doar acele informații care convin, ceea ce face ca prin omisiune, aceste mesaje să devină credibile.
Tehnicile moderne sunt cu mult mai sofisticate, prin ele fiind aproape imposibil să contracarezi o anumită minciună, folosită în scop dezinformativ și manipulativ, adevărul pierzând teren în fața minciunii de cele mai multe ori. De aceea, într-un noian de minciuni, adevărul iese mai greu la suprafață, asemenea unui câmp cultivat, unde buruienile sufocă planta cultivată, la fel și în campaniile electorale, “bălăriile minciunilor” sufocă adevărul prezent, ascuns de aceste minciuni instrumentate în scop manipulativ.
Așa cum ne spun specialiștii în domeniul campaniilor electorale, aceste câmpuri de bătălie politică, unde se confruntă minciuna cu demagogia și ipocrizia, sunt condiționate de mai mulți factori, printre care un rol deosebit revine comunicării și marketingului politic. De aceea, de cele mai multe ori se confruntă pe piața politică comunicarea politică cu propaganda politică demagogică, care se subînțelege că se diferențiază atât prin formă, cât și prin conținut, între ele existând mari deosebiri. Un expert în domeniu (A. Stoiciu, în cartea sa “Comunicarea politică: cum se vând idei și oameni”, titlu mai mult decât sugestiv, cum la fel de mult este importantă sugestibilitatea în comunicarea și propaganda politică), ne spune că a compara comunicarea politică cu o simplă propagandă electorală nu este numai greșit, ci și complet irelevant. Comunicarea politică depășește afișul, posterul și banerul electoral, fiind cu mult mai mult decât atât, fiind lipsită (ar trebui să fie!) de subiectivism și partizanat politic, promovând adevărul și nu minciuna și informațiile deformate.
În ceea ce privește căile de transmitere a informațiilor mincinoase și tendențioase, corespondente cu strategia manipulativă, acestea includ trei tipuri de canale de transmitere, în funcție de țintele alese în scop manipulativ și obiectivele propuse prin intermediul acestor acțiuni. Un prim set de canale este cel ce vizează acoperirea națională prin mesajele transmise, din care fac parte: televiziunile, radioul, ziarele, revistele, casetele audio și video, denumite și canale ale mediei formale. Tot din aceste canale mai fac parte și canalele ce aparțin mediei informale, cum ar fi zvonurile și informațiile informale - pe sursă. A doua categorie de canale este reprezentată de canalele cu acoperire selectivă, care cuprind așa-numita media specializată, din care fac parte: revistele de profil, emisiunile de radio și TV, cu public inițiat într-un domeniu distinct de activitate, în cazul comunicării și marketingului politic, în domeniul politic și al propagandei. Tot la aceste canale mai intră și întrunirile, simpozioanele, sesiunile de comunicări științifice, congresele etc., la care participă un public avizat și nu orice cetățean. Și, în sfârșit, mai există și cea de-a treia categorie de canale, cele cu ținte individuale, în care sunt incluse documentele pretins confidențiale (informațiile furnizate din diversele dosare, care devin informații publice din diverse surse), și persoanele care au o mare influență asupra celor ce urmează a fi manipulați, un rol deosebit revenind liderilor de opinie și politici, cei care dețin informații utilizate în scop manipulativ.
Aceste canale și mijloace prin care se realizează manipularea nu cuprind doar procedeele prezentate, ci se asociază în multe situații cu corupția manipulatorilor (adevărul fiind evaluat din perspectiva mogulilor presei scrise și vorbite și al comunicatorilor, fiecare televiziune și ziar având publicul său de nișă căruia i se adresează, de unde efectul de grup indus în raport cu atitudinea față de canalul prin care este difuzată informația, aceasta putând fi distorsionată în raport cu adeziunea la postul respectiv, sau cu realizatorul emisiunilor prin care se încearcă să fie manipulați telespectatorii respectivelor posturi de televiziune, care recurg de regulă la șantaj mediatic, promovând pe post promisiunile mincinoase ale candidaților, precum și la unele sponsorizări mascate prin care este deformată realitatea. De aceea, adevărul aparține, de regulă, celui care comandă sondajul de opinie, ceea ce face ca unele partide subevaluate să le depășească pe cele cu mai multă notorietate, mai ales prin intermediul liderilor acestora, considerați locomotivele partidelor respective, care, în cele mai multe situații, depășesc scorul electoral al partidului aparținător, tractând după ei partidul, ceea ce înseamnă că liderul poate influența alegătorii fără atitudinea manifestată față de strategia sa politică a acestora.
(Va urma)
