ȘI CINE SUNT EI, SECUII? (IV)

6. Argumente religioase

Despre originea lor dacică vorbesc și stâlpii lor funerari de pe morminte, care sunt identici cu stâlpii dacici care mai sunt păstrați în alte zone românești.

Gestul nostru de închinare a pâinii cu semnul crucii regăsit la secuii trecuți la calvinismul lipsit de cinstirea Sfintei Cruci este un alt indiciu al originii lor ortodoxe. Aceeași origine ortodoxă o au și parastasele pe care le fac secuii la înmormântare. Ca mărturie tragică a deznaționalizării lor forțate încă se mai văd, în mai multe locuri, dărâmăturile unor vechi biserici ortodoxe, semn al comunităților de români maghiarizați în secuime. Despre grozăviile îndurate în perioada de maghiarizare forțată ne vorbește și monumentul de la Ciceu, consacrat celor două sute de secui uciși în zi de hram, de către generalul de tristă amintire, care a mai bătut cu tunul cam tot atâtea locașuri de cult ortodoxe, între care și mânăstirea lui Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.

7. Argumente antroponimice, din lucrările științifice ale lui G. Popa - Lisseanu și ale lui I. I. Rusu (1986), și mai recent ale lui Ioan Ranca (1995) sau Ioan Drăgan (2000) care, pe baza documentelor de arhivă, dovedesc maghiarizarea familiilor românești prin nume ca Albu, Boér, Bokor (Bucur), Karácsony, Csipán (cioban, în graiul aromânilor), Dán, Fogarasi, Kosztin, Lunguj, Lupuj, Mirtse, Moldván, Nyisztor, Oláh, Oltyán, Pászkuly, Ráduly, Sztojka, Szávuly, Sérbán, Zsunkuy (se citește Juncu) și multe, multe altele, ceea ce nu mai poate fi considerată o problemă a persoanelor respective, ci a națiunii române și a României, din moment ce astăzi liderii acestor autohtoni maghiarizați odată cu numele lor cer autonomie teritorială.

Aceste nume dovedesc încă o dată că împotriva Neamului Românesc s-a practicat imprescriptibilul genocid etnic care, însă, nu poate servi de bază pentru pretențiile teritoriale numite autonomie.

8. Argumente sociologice

Lucrările bine documentate cu date culese din teren de Maria Cobianu-Băcanu (1998 și 2000), doctor în filozofie la Institutul de Sociologie al Academiei Române.

Este de la sine înțeles că din cele opt grupe de argumente, chiar și numai o singură grupă este suficientă pentru a susține definitiv calitatea de autohtoni a secuilor ca trup din trupul țării, chiar dacă o bună parte au fost maghiarizați forțat de către defuncta putere imperială în mai multe etape bine cunoscute de istorie, dar și în perioada Diktatului.

Le-am menajat prin tăcere drama deznaționalizării, ca mama cea adevărată din cunoscuta piesă de teatru “Cercul de cretă caucazian”, a lui Bertold Brecht.

Nici acum nu vom proceda altfel, dar nu putem accepta sub nicio formă contrafacerile celor care, mânați de interese străine, practică intriga și minciuna spre continua hărțuire și, în final, spre dezagregarea României.

O lege privind protejarea minorităților, oricare ar fi conținutul ei, ar obliga majoritatea să se subordoneze oricărui minoritar devenit astfel un protejat, fiindcă obține un statut preferențial, ceea ce este inadmisibil din moment ce într-o țară democratică legile sunt aceleași pentru toți.

În cazul minorității “maghiarizate” din România, situația se dovedește a fi foarte periculoasă prin faptul că acești oameni au devenit masă de manevră pentru revizionismul mărturisit pe care îl implică incalificabila contestare a tratatului de pace semnat de toate părțile, la Trianon.

9. Și, în sfârșit, singurul lucru care poate să dovedească adevărul este... testul genetic... care ar trebui efectuat la populația de secui! În felul acesta, toată lumea ar ști adevărul.

Dacă ei aparțin grupului I ori I1b, lucrurile sunt foarte clare și adevărul va fi văzut și acceptat de toți!

 (Sfârșit)

 

Lasă un comentariu