Mai nefast, influența centrelor de putere politică din țările europene, sensibile la dezvoltarea unor proiecte comune, a pierdut teren, iar populiștii s-au extins atât în nucleul dur al Uniunii Europene, cât și la periferia acesteia, lăsând puțin spațiu pentru politici paneuropene. Brexitul, diviziunea Est-Vest pe tema imigrației și noul guvern italian sunt alte exemple de înrăutățire a mediului politic.
Desigur, băncile sunt mai puternice astăzi decât erau în 2008, iar decidenții au la dispoziție o paletă mai largă de mijloace de intervenție în caz de criză. Cu toate acestea, combinația dintre spațiul fiscal și de politică monetară în continuă diminuare, scăderea importanței centrelor politice, dezmembrarea ordinii liberale postbelice și apariția unui război comercial înseamnă că lucrurile sunt mai fragile în multe alte privințe”.
Analize recente, apărute mai ales după șocul conceptual pe care l-a generat abordarea în spirit protecționist a politicilor comerciale de către noua administrație americană, semnalează patru aspecte importante ale actualului cadru geopolitic și geoeconomic care ar trebui să conducă la schimbări de optică și mentalitate la nivelul guvernanței internaționale pentru a se putea contracara posibile efecte distructive ale respectivelor elemente în contextul stabilității și predictibilității ansamblului economic global.
Primul element îl reprezintă certitudinea faptului că Statele Unite nu vor mai putea rămâne pentru mult timp în poziția de “hegemon mondial” (citat: “international hegeman is a state with political, economic and military predominance or control over all others). Se apreciază că dominația SUA se apropie de sfârșit, momentul de început fiind marcat de incapacitatea impunerii poziției de forță în cazul Doha Development Round (2008) a Partnership, au fost acorduri pe care SUA le-a ratat (oficial, s-a renunțat) din motive de nerealizare a unor obiective de natură dominantă. Președintele Donald Trump a anunțat hotărârea administrației de a încheia pe viitor doar acorduri bilaterale, ceea ce, în opinia celor mai mulți analiști, demonstrează pierderea capacității hegemonice a SUA în spațiul acordurilor multilaterale.
Al doilea element îl reprezintă trendul tot mai accentuat de schimbare a naturii procesului de globalizare. Ca normă generală a circuitului global de mărfuri și servicii se consideră că rata de creștere a comerțului internațional trebuie să fie superioară ratei de creștere a producției. Dacă între 1985-2007 volumul comerțului global a fost de aproape două ori mai mare decât rata de creștere a PIB global, după 2012 creșterile s-au apropiat până la paritate sau chiar rata comerțului a fost inferioară celei a PIB. Analizele evidențiază trei posibile cauze ale acestei situații: imposibilitatea permanentizării creșterii mai rapide a comerțului față de producție fără a dezechilibra în anumite zone sau țări balanța comercială, costul în creștere al transportului și utilizarea unor bariere vamale netarifare.
Al treilea element îl reprezintă intrarea unora dintre cele mai dezvoltate țări într-o perioadă de stagnare pe termen lung (stagnare seculară). Pentru demonstrație, se face referire la cunoscutele, dar și contestatele teorii Gordon-Summers.
Al patrulea element îl reprezintă transformarea nemulțumirilor populației într-o mai puternică forță politică (The Grumbling Populace Seem to Becoming More Political Powerful). Efectul acestei tendințe poate fi extrem de important în sensul schimbărilor pe care le percepe lumea contemporană. Populația se exprimă din ce în ce mai des și mai puternic fie prin intermediul social media, al demonstrațiilor, al referendumurilor sau în momentele electorale pentru a-și arăta nemulțumirile față de diverse aspecte ale vieții economice și politice. Brexit-ul este o astfel de dovadă, ca și ecoul tot mai vizibil pe care îl au astfel de doleanțe sau nemulțumiri în direcția amplificării mișcărilor politice neonaționaliste sau extremiste. Un impact important în acest sens îl are și accentuarea atitudinii xenofobe față de “străini” și mai ales față de valul migrator prezent în ultimii ani atât la nivel european, cât și al SUA.
Politica “no strangers” a noii administrații americane, poziția “non a emigrazione” a guvernului italian, dar și poziții evident neonaționaliste în Austria, Belgia sau Olanda dovedesc existența acestui trend de schimbare a atitudinii și a comportamentului politic.
(Va urma)
