TEHNICI ALE COMUNICĂRII POLITICE ȘI MANIPULĂRII ÎN CAMPANIILE ELECTORALE (VII)

Distribuie pe:

În prezent, tehnicile manipulative capătă un caracter tot mai sofisticat, fiind foarte greu de evaluat și contracarat de adversar și de către cei manipulați, fiecare utilizând un arsenal de asemenea tehnici în raport cu miza - obiectivele electorale. Cei mai mulți și cel mai frecvent se apelează la comunicarea nonverbală. În cadrul acestei forme de comunicare, cu precădere în comunicarea politică, un rol foarte important revine gesturilor. Dacă mă voi referi doar la tipologia acestora, voi menționa că această știință nouă care studiază gesturile, denumită haptica, evidențiază mai multe tipologii: gesturi generale, specifice, retorice, rare sau moi, bogate, expresive și impetuoase, repezi, violente și reactive.

În acțiunea de manipulare politică, din întreg arsenalul gestual, mai importante par a fi gesturile retorice, prin care fie că însoțesc vorbirea - comunicarea verbală (cum ar fi limbajul mâinilor, postura și mișcarea corpului), fie înlocuiesc efectiv vorbirea, având drept scop să-l convingă pe interlocutor, sau ceva mai mult decât atât, să-i provoace o anumită stare emoțională, afectivă care poate declanșa anumite reacții și/sau decizii. De aceea, limbajul gesturilor a servit și continuă să servească la comunicarea emoțiilor astenice și stenice, cum ar fi: frica, mânia, veselia, tristețea, uimirea etc. Semnificațiile gesturilor retorice sunt tot așa de numeroase și variate ca și cele ale vorbirii propriu-zise. Din acest motiv, nu pot fi date prea multe criterii pentru analiza și interpretarea lor. O serie de concluzii psihologice pot fi desprinse din caracteristicile de ordin formal al gesturilor, cum ar fi: frecvența, amplitudinea, energia, planul de efectuare etc. Așa cum am mai arătat, asemenea gesturi retorice sunt utilizate în mod frecvent în mediul politic, mai ales în cadrul comunicării nonformale, unde îndeplinesc o funcție explicită și chiar persuasivă mult mai relevantă decât comunicarea verbală propriu-zisă.

La fel de importante sunt și celelalte tipuri de gesturi: gesturile rare sau “moi”, care, așa cum li se spune, sunt de mică amplitudine, prin ele fiind decodificată atitudinea defensivă, teama, anxietatea, nivelul scăzut al mobilității energetice ca urmare a oboselii sau a unei stări maladive, la fel și anumite stări și trăiri pe care se încearcă să le ascundă, în mod disimulativ, prin intermediul comunicării verbale. Aceste gesturi sunt regăsite mai pregnant la tipul temperamental flegmatic și melancolic, temperamente contraindicate în acțiunile de manipulare politică. Spre deosebire de acestea, gesturile bogate, expresive și impetuoase sunt caracteristice tipurilor de temperament dezinvolt, regăsit la sanguinici și colerici, și nu la celelalte temperamente moi - limfatice, la care m-am referit deja. Aceste gesturi exprimă starea emoțional-afectivă de tip stenic sau hiperstenic (buna dispoziție, volubilitate, jovialitate), putându-se ajunge până la stări euforice accentuate ce conduc în interpretarea lor spre o anumită labilitate psihică pe fondul unui asemenea control emoțional scăzut, coroborat, desigur, cu un grad ridicat al instabilității emoționale, dar și cu un nivel ridicat de mobilitate energetică, exprimată prin elan și entuziasm.

Ceea ce vedem în campania electorală prezentă, mai ales din partea liderilor partidelor din opoziție, atât de vocali și determinați, focusați doar pe critici, jigniri și amenințări, fără să ofere strategii politice alternative care să scoată țara din marasmul prezentat, corespunde pe deplin mijloacelor manipulative utilizate, depășind cu mult limitele libertății de exprimare și pragul bunului simț, punându-se în valoare și de data aceasta cunoscutul principiu machiavelic prin asemenea mijloace utilizate în dobândirea scopului final, lipsit de consistență morală, acela de a prelua cu orice preț puterea, pentru a scăpa de «ciuma roșie» reprezentată de actuala putere (se ignoră în mod voit faptul că în cadrul fostului regim politic au existat chiar și unii dintre militanții activi ai fostului regim, astăzi în mod apostatic fiind convertiți la valorile democrației pe care îl clamează în mod convingător, cu sânge pătat încă pe mâini și conștiință, atâta cât le-a mai rămas). De asemenea, gesturile repezi - violente însoțesc vorbirea prin ton ridicat, semnificând stare de iritare, dorință de afirmare proprie, de dominare, și nu în ultimă instanță, dorința de exercitare conștientă a puterii.

În plan cazuistic, de mare relevanță, voi aminti acel gest “lacrimogen”, prin care mesajul de manipulare realizat era transmis într-un mod histrionic greu de imaginat, pe care l-aș eticheta prin “sindromul dragă Stolo”. În acest mod manipulativ s-a ajuns la accederea unui candidat lipsit de notorietate politică (nu și de popularitate) în acel moment, până la vârful piramidei politice, învingând un adversar cu mult mai multă notorietate și expertiză politică. Un asemenea histrion și histrionism în confruntările politice electorale va fi întotdeauna de temut față de un candidat “normal”, publicul fiind mai avid de senzații tari și chiar de imprevizibil decât de liniaritate - normalitate. Astfel prin intermediul empatiei, această imagine, confecționată și corespondentă cu realitatea a celui ce urma să fie ales, se asocia cu cei mai mulți alegători, devenind un personaj ce le aparținea, al celor mai mulți, ceea ce nu s-a întâmplat cu candidatul intelectual, care avea mai puțini simpatizanți. La acest eșec a contribuit și lipsa abilităților psihosociale, accesul la publicul larg - a băilor de mulțimi, atât de necesare într-o asemenea competiție electorală. Iată cât de importantă este imaginea indusă asupra persoanei care candidează, când și unde propaganda și manipularea pot avea un rol decisiv. Se subînțelege că tot atât de importanți sunt și acei consilieri de comunicare și imagine, de care practic depinde în cea mai mare măsură candidatul lansat pe piața electorală, la care se adaugă în primul rând popularitatea și în mai mică măsură notorietatea sa, care de regulă nu excelează sub raportul performanțelor profesionale, căutând debușeu în politică, unde, pe baza acestor criterii ce nu evidențiază probitatea profesională, acced cei mai mulți neaveniți.

 (Va urma)

 

                                                                                                                                                                

Lasă un comentariu