Anul acesta, spectacolul de la Summit, Gala Uniter și Eurovision-ul au fost trei mari dezamăgiri. Delia a parodiat, în fața a 27 președinți de stat, kitsch-ul Madonnei cu acadele, summit-ul însuși fiind considerat o întâlnire eșuată de....burlaci. Show-ul, dacă a fost același, cel de aici, cu cel prezentat în piața din Sibiu, bun pentru piață..., construit identic aceluia, cu un tron caraghios care semăna cu o toaletă, cu travestiți și simboluri biblice denaturate, cântăreața, deși frumoasă și talentată, a venit cu un circ, la propriu, de care s-au bucurat la Târgu-Mureș doar copiii care au mâncat acadele, au văzut figurație aglomerată pe scenă, fără nicio noimă. Apreciez tumbele pe care le face pe trapez, dar au lipsit doar animalele, fiindcă, în rest, totul e asemănător festivalurilor din Sibiu, spectacole mult prea pline de baroc, cu pom de Crăciun în scenă și alte kitsch-uri care clasează acel oraș în aceeași categorie. Delia este categoric mai frumoasă și mai bună decât Madonna, dar nu e suficient.
Gala Uniter a avut parte, de la început până la sfârșit, de bâlbe, rezultatele fiind exact pe dos și răzbunările ostentative ieșind în față, precum acum 20 de ani de când cunosc acel oraș, tot ca atunci, în detrimentul actului artistic. Cea mai proastă ediție a fost categoric cea de anul acesta. Nimeni nu a avut un discurs logic și cursiv, niciun spectacol și niciun actor care ar fi meritat nu a câștigat, doar cei care s-au făcut de râs, aducând politicul în față în detrimentul artei. Nu ne interesează ce preferințe are primarul Boc, nu avea ce căuta pe scenă. Nu se amestecă arta cu politica. Actorii au fost în cea mai proastă formă, atât Ion Caramitru cât și Maia Morgenstern și Florin Piersic, având apariții și prestații sub așteptări. Rezultatele au dezamăgit pe toată lumea, teatrul din Cluj intrând pe lista neagră pentru proasta organizare, de care e responsabil Mihai Măniuțiu, de data aceasta, producând un spectacol eșuat.
Atât Sibiul, cât și Clujul au dezamăgit, ca și Eurovision-ul de pe scena Tel Aviv, o zonă săracă din Israel, pe care am vizitat-o recent. Competiția de acolo a avut un aspect și un sunet de gen Mamaia, un festival mult mai bun, care a lansat prezențe și voci mult mai valoroase. Finala nu avea cum să fie mai bună decât competiția atât de slabă din primele seri. Deci, pe scurt, trei dezamăgiri, în ciuda promovării anticipate excesive în presă. Singura mulțumire e că totuși nedreptatea Laurei Bretan a fost răzbunată prin faptul că solista, foarte slabă, care a reprezentat România nu a ajuns în finală, dar nici alte țări nu au stat mai bine. Deci, aștept alte evenimente pozitive care să merite să scriu mai mult despre ele. Atât, deocamdată.
