TEHNICI ALE COMUNICĂRII POLITICE ȘI MANIPULĂRII ÎN CAMPANIILE ELECTORALE (IX)

Așa cum anticipam, informațiile fake-news sunt minciuni prelucrate profesional, iar promovarea unor astfel de informații cosmetizate într-un mod mincinos - fals sub raportul valorii de adevăr sporește tot mai accentuat pericolul, pe măsură ce informația ne place și ne convine s-o credem. Aceasta, deoarece se potrivește cu convingerile personale la care nu renunțăm sub niciun chip, chiar dacă ne dăm seama că sunt false în raport cu realitatea obiectivă. Pentru ca oamenii să poată evita manipularea fake news - prin intermediul știrilor false, trebuie să înceteze să creadă în tot ceea ce citesc, văd și aud, și să-și pună în funcție spiritul critic și discernământul cu privire la informațiile false lansate pe piața comunicării și propagandei politice manipulative sau să verifice pe cât posibil aceste știri din mai multe surse informaționale, știut fiind că nu tot ce zboară se mănâncă.

De regulă, aceste știri sunt acompaniate de o altă sintagmă anglo-saxonă, menită să atragă atenția telespectatorilor postului de televiziune cărora sunt arondați, și să producă emoții în așteptarea informațiilor, cea de breaking news - știri de ultimă oră, care îi poate satisface pe o mare parte din cei interesați de aceste știri, unele dintre acestea fiindu-le favorabile. Satisfacția cu care sunt anunțate aceste știri de ultim moment de unii realizatori TV evidențiază scopul și rolul acestora, prin ele fiind stimulată concentrarea atenției telespectatorilor asupra acestor “banalități”, care nici pe departe nu stârnesc atenția și importanța în rândul telespectatorilor. Aceste informații false nu sunt nici pe departe corespondente cu realitatea, ci sunt minciuni prelucrate profesional (vezi sondajele de opinie, și nu numai) și prezentate cu o recuzită retorică cosmetizată care să le facă cât mai credibile. În același timp, pentru ca acestea să “placă” cât mai mult și la cât mai mulți, ele trebuie să rezoneze cu convingerile și așteptările personale ale celor care și le doresc să se îndeplinească (cum s-a întâmplat cu cei care și-au dorit-o pe fosta procuroare șefă de la DNA în cea mai înaltă funcție europeană de procuror. Sau cum avea să fie premiat un fost procuror al regimului totalitarist, ajuns procuror șef în actualul regim politic democratic, care în mod paradoxal, a fost premiat de cei mai exigenți luptători anticomuniști, reprezentați de acel grup GDS, printre care unii mi-au fost colegi de facultate, așa că știu cine sunt și mai ales ce doresc sub raport manipulativ!), ridicând mari semne de întrebare cu privire la misiunea acestor activiști militanți pentru cele mai nobile cauze ale democrației, cunoscuți deja de marele public, unii dintre ei considerându-se ca a fi adevărații “guru” în rândul intelectualilor de elită, și care în realitate nu sunt decât niște jalnici “farisei de epocă” care, pentru câțiva arginți, sunt în stare să denigreze și să trădeze orice interes național.

După cum s-a putut observa, rolul acestor modalități manipulative moderne este foarte important în propaganda politică, astfel că orice informație furnizată despre aceste personaje, confirmate de realitate, nu reușeau să zdruncine “încrederea” în adevărurile despre acestea, ignorând realitatea corespondentă cu adevărul obiectiv susținut de presă și chiar de unii martori. Nu este mai puțin adevărat că prin aceste modalități manipulative și de falsă propagandă se urmărește discreditarea adversarului, propagând mai mult suspiciuni, critică, discreditare, răutate, ură, invidie, discordie și aroganță, cu impact social și psihosocial exclusiv negativ.

Astfel, pe termen mediu și lung, consecințele sunt și mai nocive, ele putând conduce la dezechilibre și instabilitate socială, sau chiar la stări conflictuale latente și manifeste, și nici într-un caz la armonie, stabilitate și pace socială. De aceea, după cum spunea autorul american citat, “Tronul fake-news s-a înălțat pe o comunicare pervertită și pe stimularea plăcerilor inimii firești sub lozinca firească: minte-mă, să-mi facă plăcere”. Un caz concret care nu poate scăpa analizei întreprinse asupra acestui fenomen legat de manipularea politică, care poate deveni un subiect de manual, este cel care se referă la modul cum a fost difuzat evenimentul mai recent din fața Guvernului, din 10 august - anul trecut, când opiniile formate au structurat atât atitudini pro, cât mai mult contra, incriminând până la paroxism jandarmeria și liderii acestora, uitându-se faptul că democrația și libertatea are și se desfășoară prin intermediul unor legi proprii și nu într-un mod haotic, după cum își doresc unii, adversari de facto ai acestui regim politic, dar care, în mod manipulativ, disimulează în apărători ai acestui regim. În fond, prin aceste știri contradictorii, care în cea mai mare parte aveau să devină știri false, nu se urmărea altceva decât sensibilizarea și modelarea opiniei publice - manipularea acesteia, fiind create în acest scop emoții, sentimente și atitudini ambivalente și paradoxale, precum ar fi: plăcerea și satisfacția, ca emoții pozitive - stenice, dar și emoții negative - astenice, cu mult mai frecvente decât primele, precum ar fi mânia, frustrarea, teama, răzbunarea etc., considerate drept obiective și scop final urmărit și realizat prin intermediul mediei vizuale și a mediei în general.

În ceea ce privește cea de-a doua dimensiunii a așa-zisei “epoci post-truth”, ea a devenit ca sintagmă în spațiul comunicării de dată relativ recentă, fiind o sintagmă frecvent utilizată în limbajul anglo-saxon (după Oxford Dictionaires, în anul 2016 a fost cel mai frecvent cuvânt folosit în media), fiind format din prefixul post - după, la care se adaugă cuvântul truth - adevăr, însemnând după cum anticipam și știm deja, “post adevăr”, fiind creată din acest punct de vedere comunicațional această epocă specific postmodernismului și asupra căreia voi insista în continuare. Aceasta cu atât mai mult cu cât este o modalitate mai greu accesibilă și înțeleasă, lăsând impresia că epoca adevărului absolute a apus, și că în prezent domină relativismul în toate domeniile, inclusiv în cadrul adevărului, post-adevărul nefiind decât un adevăr subiectiv și relativ.

 (Va urma)

Lasă un comentariu