Un sondaj de opinie comandat de Consiliul European pentru Relații Externe - ECFR), cu o săptămână înainte de alegerile pentru Parlamentul European, relevă că alegătorii de pe continent sunt profund îngrijorați de ceea ce le rezervă viitorul, o bună parte dintre ei exprimându-și temerea că Uniunea s-ar putea destrăma în următorii 20 de ani. Pe de altă parte, potrivit celui mai recent Eurobarometru, două treimi dintre europeni au sentimente pozitive față de UE (cel mai înalt nivel înregistrat din 1983 încoace). Directorul ECFR, Mark Leonard, vorbește, în context, despre “un paradox al proiectului european”, care poate fi rezolvat prin mobilizarea “majorității tăcute”, asigurând-o că nu doar partidele anti-sistem își vor spune cuvântul la 26 mai: “Pro-europenii trebuie să vină în fața celor nehotărâți, cu idei îndrăznețe privind schimbarea, idei cu care aceștia să rezoneze emoțional și care să-i facă să simtă că merită să se prezinte la urne. Nu este încă prea târziu. Cu un electorat fluctuant, sunt 97 de milioane de alegători care ar putea încă să fie convinși să voteze pentru diferite partide”. Sondajul a fost realizat în 14 țări membre UE, printre care și România, iar rezultatele arată că aproape 92% dintre alegători cred că vor avea de pierdut dacă UE se prăbușește. Principalele neliniști sunt legate de posibilitățile de a face comerț, de a călători și de a lucra în alte țări din UE.
Pe de o parte, creșterea încrederii în UE este văzută ca o reacție la un mediu tot mai incert: ajungem să apreciem valoarea strategiei europene de securitate doar când suntem pe cale s-o pierdem, spun analiștii, dând ca exemplu Marea Britanie, care, după trei ani de la referendumul pentru Brexit, abia acum se mobilizează în favoarea UE.
Pe de altă parte, neîncrederea și îngrijorările alegătorilor sunt legate, mai ales, de situația economică precară: în aproape toate țările incluse în sondaj, majoritatea respondenților au fost de părere că urmașii/copiii lor vor trăi mai prost decât trăiesc ei, în prezent. În fiecare dintre aceste țări, posibilitatea de a-și permite un trai confortabil a constituit unul dintre primii factori care - au precizat cei chestionați - ar asigura un viitor mai bun pentru ei și familiile lor.
Există - fapt deloc de neglijat - și o dimensiune geopolitică: europenii sunt preocupați de mediul internațional nesigur, în special, de incertitudinea relațiilor UE cu Statele Unite, China și Rusia. Siguranța zilei de mâine s-a dovedit a fi o preocupare de căpătâi a respondenților, atunci când au fost întrebați despre viitorul lor. Europenii s-au declarat “temători” (în Franța, Republica Cehă și Slovacia), “stresați” (în Italia, Ungaria și Grecia), “optimiști” (în Germania, Polonia, Spania, Austria și România). Danemarca și Suedia (unde răspunsurile au fost “fericit”, sau “sigur”) au constituit excepții.
În ce privește dezintegrarea UE, peste jumătate dintre cetățenii europeni consideră că acest lucru este “o posibilitate reală” în următorii 10 - 20 de ani, cele mai pesimiste fiind Slovacia (66%), Franța și România (ambele cu 58%), notează “The Guardian”. Comentatorii arată că, la aproape 70 de ani de când au fost puse bazele UE prin constituirea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (formată din Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg), trei din 10 europeni cred că există “posibilitatea realistă” a unui război între statele membre: deși UE este “cel mai important proiect care promovează pacea în lume”, mulți cred că această definiție nu mai este valabilă, în Austria, Germania și Grecia (țări cu un mare aport de migranți începând din 2015), naționalismul fiind perceput ca o amenințare cel puțin egală cu cea a fenomenului imigraționist și, astfel, o posibilă sursă generatoare de conflict armat. (Între timp, formațiunile politice tradiționale au fost zguduite de sondaje care arată că partidele de centru-dreapta și de centru-stânga își vor pierde majoritatea deținută de 40 de ani încoace, în favoarea populiștilor anti-UE. Unii lideri europeni resping, de asemenea, discursul polarizator Macron versus Orbán, al unei bătălii pentru viitorul Europei.)
Pentru acești oameni, realitatea Europei contemporane este una de concurență și de conflict, mai degrabă decât de cooperare. Asta nu înseamnă că ei cred că războiul va izbucni mâine, ci că există o logică a conflictului, în sânul unui continent profund divizat. Acest lucru îi conduce pe mulți europeni în două direcții opuse: spre deconectarea de la sistemul politic (în cinci state membre mari, majoritatea celor care intenționează să se abțină de la vot cred că un război între statele UE este posibil), respectiv spre partide anti-sistem (46% din adepții Rassemblement National - partidul de extremă dreapta al lui Marine Le Pen, și 41% din suporterii AfD - Alternativa pentru Germania - cred și ei în această posibilitate).
O altă îngrijorare a cetățenilor europeni se referă la prosperitatea UE: o treime dintre germani și un sfert dintre italieni și francezi afirmă că, de la un salariu la altul, nu le rămân bani pentru cheltuieli neprevăzute.
Studiul arată o imagine destul de sumbră înaintea alegerilor pentru PE, tot mai mulți lideri europeni fiind îngrijorați de guvernele populiste din unele state; de altfel, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a avertizat că există riscul ca alegerile să constituie, pentru unii, un bun prilej de a-și exprima nemulțumirile, optând pentru zona extremistă.
Se pune, de asemenea, problema “diviziunii între est și vest”, respectiv între statele occidentale și cele provenite din fostul bloc comunist, care au intrat mai târziu în UE. (Să nu uităm că guvernele României, Poloniei și Ungariei sunt în vizorul Comisiei Europene și al Parlamentului European, fiind criticate pentru încălcarea valorilor statului de drept.)
Astfel stând lucrurile, este de așteptat ca ascensiunea partidelor extremiste (RN și AfD) să ducă la divizarea tot mai accentuată a Parlamentului European, care-și va prelua mandatul în iulie, crescând riscul de “paralizie”, pe măsură ce vechea coaliție parlamentară pro-europeană se destramă, avertizează analiștii.
De altfel, trei sferturi dintre alegători consideră că există probleme politice mari, fie la nivel național, fie la nivelul UE, sau ambele.
În context, marea provocare pentru pro-europeni constă, acum, în reconectarea cu acest segment de alegători, cu temerile acestora privind viitorul lor, în calitate de cetățeni europeni, convingându-i nu numai că merită să voteze, ci și că partidele de masă le pot oferi un viitor mai sigur, mai echitabil, mai confortabil. Președintele francez Emmanuel Macron este unul dintre puținii lideri din centrul politicilor europene care a încercat să realizeze un astfel de proiect - o Europă mai fermă, care să asigure protecție -, însă planul său de reformă a primit un răspuns “călduț” din partea omologilor din alte capitale - nu în ultimul rând Berlinul -, care s-au dovedit incapabili să judece dincolo de limitele politicii tradiționale, de partid, în acest moment delicat.
Or, pro-europenii trebuie să arate că recunosc ruptura profundă dintre alegători și partide și să ofere viziunea unui viitor al UE care să convingă majoritatea tăcută că merită să iasă la vot, la sfârșitul lunii, conchid analiștii, întrebându-se, subtil, dacă nu cumva e prea târziu.
Oricare ar fi rezultatul, Parlamentul European va juca un rol important în configurarea următorilor cinci ani ai UE, în condițiile în care blocul se luptă cu degradarea mediului, încetinirea creșterii economice, îndatorarea băncilor, migrația, dezvoltarea spectaculoasă a Chinei, un președinte american “haotic” și, bineînțeles, Brexit. (surse - www.ecfr.eu, theguardian.com)
....Iată câteva dintre temele care, cu siguranță, ar fi fost amplu dezbătute dacă, în perioada așa-zisei campanii electorale (cost - 60 de milioane plus TVA) analiștii noștri n-ar fi avut treburi mai importante: unii - să se uite pe cer, să vadă dacă nu cumva sare Mazăre cu parașuta, alții - să chibițeze pe la ușa înaltelor dregătorii, să nu rateze momentul când ăștia îl umflă pe Dragnea, să-l bage la cremenal...
