LUMEA SE SCHIMBĂ! ROMÂNIA CE FACE? (XLI) SCHIMBAREA LUMII POATE FI O MĂSURĂ ANTICRIZĂ?

Distribuie pe:

Impresia generală, des răspândită în literatura economică occidentală, este aceea conform căreia știința economică actuală parcurge o criză de identitate, nemaifiind capabilă să depășească stadiul de “avocat al liberalismului”, aflându-se în imposibilitatea statuării sale la nivelul unei științe bazate pe concepte alternative.

Ciclicitatea este o trăsătură a evoluției activității economice, deoarece din perspectivă dinamică, activitatea economică nu are o evoluție uniformă, lineară, ci fluctuantă. Fluctuații ciclice sunt determinate de factori ce țin de funcționarea activității economice, de interdependențele dintre părțile sale; sunt fluctuații agregate și se reproduc cu o anumită regularitate, deși nu pot fi încadrate în termene riguroase, exacte.

Analiza modernă a evoluției ciclice a activității economice a fost realizată de către Joseph Schumpeter, în lucrarea “Bussiness Cycles”, publicată în 1939, prin valorificarea și aprofundarea lucrărilor și tezelor unor economiști precum K. Marx, C. Juglar, J. Kitchin, N. Kondratiev.

Ciclicitatea reprezintă forma normală de evoluție a activității economice, datorită faptului că fazele mișcării ciclice se condiționează reciproc și, în unitatea lor, pregătesc premisele care asigură activității economice continuitate, schimbări calitative și progres.

Ciclul economic reprezintă perioada de la începutul unei contracții a activității economice de ansamblu până la începutul celei următoare. Fazele ciclului economic derivă din două evoluții contradictorii:

a) Recesiunea, cu următoarele faze:

1. Criză: scăderea activității economice

2. Depresiune: vârful negativ al evoluției economice

b) Expansiunea, cu două faze:

1. Înviorare: reluarea lentă a activității

2. Avânt: creșterea puternică a activității până la atingerea vârfului pozitiv.

O asemenea prezentare a ciclului economic evidențiază faptul că viața economică are o evoluție ondulatorie, dar în general ascendentă. Nu există un model general al ciclului economic și nici două cicluri identice prin durata și configurația fazelor, nici în aceeași țară, nici în țări diferite. Evoluțiile (fluctuațiile) ciclice sunt nuanțate și complexe. Astfel: recesiunea se poate caracteriza prin stagnări sau reduceri modice ale activității economice sau reduceri ample și de durată ale activității economice; expansiunea poate fi viguroasă, cuprinzând majoritatea sau totalitatea domeniilor economice sau poate fi puțin semnificativă, de scurtă durată și doar în câteva ramuri și domenii.

Tot ceea ce am prezentat mai sus este arhicunoscut de orice student absolvent al primului an de studii economice și ușor de găsit într-o multitudine de articole și referate postate pe internet. Am apelat însă la acest tip standard de prezentare pentru a sublinia un aspect deosebit de important în cazul de față, acela al acceptului unanim pe care l-a obținut știința economică asupra caracterului ciclic al evoluției economice și al legăturii cauzale între fazele ciclului.

Prin legătură cauzală între fazele ciclului se înțelege procesul de preluare a situației (efect) create într-o fază anterioară ca o cauză (condiție) a începerii fazei ulterioare. Trebuie subliniat faptul că economia secolului XX a înregistrat cicluri de mai mare sau mai mică amploare care nu au trecut prin toate fazele sau nu au dat aceeași importanță și pondere unor faze, dar întotdeauna legătura cauzală a existat, în sensul în care orice fază existentă s-a declanșat prin și datorită condițiilor oferite de fazele precedente.

(Va urma)

Lasă un comentariu