Andreea Herczeg este fata care, încă de la vârsta fragedă, a iubit mingea de fotbal mai mult ca și păpușile. A descoperit tainele sportului rege alături de „băieții din Luduș", cum îi place să le spună ea primilor ei colegi de echipă din orașul natal, însă a cunoscut, într-un cadru organizat, gustul succesului alături de prima echipă de fotbal feminin a Târgu-Mureșului, City Us. După aproape două decenii de fotbal, Andreea Herczeg se poate mândri cu câteva selecții la echipa națională alături de care a reușit până acum singura calificare din istoria României la un turneu final. Despre parcursul ei în fotbal, Andreea Herczeg a acceptat să ne vorbească într-un interviu.
Reporter: Andreea, în orice gest făcut există un început, în cazul tău cum a fost?
Herczeg Andreea: M-am născut cu mingea la picioare. Dintotdeauna am avut această pasiune și iubire pentru acest sport minunat. La echipa de băieți mi-am început cariera sportivă în orașul meu natal, Luduș. Din cauza că nu era permis să joc în campionatul băieților, am fost nevoită să mă mut la Târgu-Mureș, unde chiar atunci se înfințase echipa de fotbal feminin, City'us. La câțiva ani am devenit campioana României și câștigătoarea Cupei ce ne-a permis o evoluție în UCL, mai mult de atât, am crescut și m-am format ca și om la această echipă, unde îmi doresc să revin într-o zi ca să pot răsplăti tot ce mi-a oferit acest club odată.
Reporter: După o bună perioadă petrecută la Târgu-Mureș, inevitabilul s-a produs și ai ales să pleci la o altă echipă dintr-un campionat. Cum s-a ajuns la acest moment?
Herczeg Andreea: Mi-a fost greu să mă despart de acest club după 8 ani, dar am început să mă plafonez, să nu mai progresez, simțeam nevoia de o schimbare, o nouă provocare.
Reporter: Dacă ar fi să faci o paralelă între campionatul suedez și cel românesc, cum ar fi ea?
Herczeg Andreea: În primul rând, aria de selecție este foarte mare în Suedia comparativ cu a noastră, sunt cifre enorme. Iar în ceea ce privește intensitatea antrenamentelor și condițiile de pregătire, sunt profesioniste chiar și în diviziile amatoare. Fotbalul feminin în Suedia este la fel de mediatizat cât și cel masculin, există un interes major din partea mass-media.
Reporter: Ca o paralelă, cum vezi fotbalul masculin cu cel feminin la nivelul la care ai reușit să îl cunoști?
Herczeg Andreea: Din nefericire, la noi este o diferență uriașă între fotbalul masculin și cel feminin din absolut toate punctele de vedere, în schimb în Suedia nu se simte diferența asta, uneori chiar deloc.
Reporter: În toți acești ani ai simțit și satisfacția de a îmbrăca tricoul echipei naționale. Ce ne poți spune despre aceste experiențe?
Herczeg Andreea: Mereu este o onoare să îmi reprezint patria, am făcut-o cu mândrie și dăruire de fiecare dată când am îmbrăcat tricoul echipei naționale, iar pentru mine va rămâne mereu special datorită faptului că am primit prima convocare la naționala de senioare doar la vârsta de 15 ani, a 3-a cea mai tânără din istoria fotbalului feminin românesc, iar după atâția ani mă pot mândri că am făcut parte din lotul Under 19 al României, care în anul 2012 a reușit prima și singura calificare la un turneu final din fotbalul feminin actual.
Reporter: Sportul fără susținători nu are farmec. În cazul tău, cât de mult a contat susținerea celor apropiați și eventual a iubitorilor de fotbal în evoluția ta sportivă?
Herczeg Andreea: În ceea ce privește susținerea celor apropiați în cazul meu a fost ceva unic, special. Familia mea a fost alături de mine fizic la majoritatea meciurilor atât în deplasare, cât și pe teren propriu, cât timp am evoluat în țară, mai ales la Târgu-Mureș. De când evoluez în străinătate mai puțin, dar atât în Ungaria, cât și în Suedia m-au vizitat. Mă motivează și îmi transmit o susținere necondiționată, ceea ce mă ajută foarte mult.
Reporter: Recent ai acceptat cooptarea în staff-ul tehnic al echipei Under 17 a clubului la care ești legitimată. Ce ne poți spune despre acest prim pas spre cariera de antrenorat?
Herczeg Andreea: Deținând licența C de antrenori din 2012, pe parcursul anilor am mai făcut parte din staff-ul tehnic la echipele de junioare din cadrul clubului unde am mai evoluat, nu este ceva nou pentru mine, dar cu siguranță o oportunitate de a acumula experiență benefică pentru viitorul meu, care include antrenoratul. Lucrez cu profesioniști și în acest domeniu (antrenor), avem un grup foarte ambițios și talentat cu fete dornice de performanță. Comunicarea cu ceilalți membri a staff-ului tehnic este excelentă.
Reporter: În încheiere, îți voi adresa și o întrebare tristă... În viața oricărui sportiv vine acel moment când trebuie să te retragi din activitate. Tu cum vezi acel moment?
Herczeg Andreea: Cât timp îmi permite sănătatea voi activa la cel mai înalt nivel posibil dând totul, sunt conștientă că, din păcate, va veni și acea zi când va trebui să îmi pun ghetele în cui, sincer nu m-am gândit până acum în mod special la acel moment, dar cu siguranță va fi plin de sentimente. Am niște planuri de viitor și după activitatea ca și jucător tot în acest sport, fiindcă asta știu să fac cel mai bine și mereu din toată inima. Sunt două ediții la rând, am organizat Cupa „Herczeg Andy" cu scopul de a ajuta la promovarea și dezvoltarea fotbalului feminin românesc, cât și ludușean. În mod plăcut și surprinzător au fost progrese notabile din toate punctele de vedere. Îmi doresc ca și anul acesta să organizez cea de a 3-a ediție, ridicând nivelul turneului și mai mult.
