„CINE UITĂ NU MERITĂ!"

Motto: „De la 1600, niciun român n-a mai putut gândi unirea fără uriașa lui personalitate, fără paloșul sau securea lui ridicată spre cerul dreptății, fără chipul lui de curată și desăvârșită poezie." (Nicolae Iorga)

 La 1 noiembrie 1599, la trei zile după bătălia de la Șelimbăr, Mihai Viteazul intră triumfal în Alba Iulia, oraș pe care îl va transforma, după cucerirea Moldovei, în prima capitală a celor trei țări.

La 27 mai 1600, Mihai Viteazul emite un hrisov care atestă Unirea și se intitulează „voievod și domn a toată Țara Românească și al Ardealului și al Țării Moldovei".

***

Curtea sculptorului ialomițean Gabriel Manole, din localitatea Perieți (județul Ialomița), îi adăpostește pe voievozii Matei Basarab și Mihai Viteazul. Este vorba despre statuile acestora, comandate de autoritățile locale din Slobozia cu ani în urmă, însă abandonate mai apoi. Gospodăria lui Gabriel Manole, după unii meșterul Manole din Bărăgan, este o adevărată galerie de artă în aer liber. Curtea este plină ochi de operele artistului. Statui din lemn sau piatră, care întruchipează sfinți stilizați, piese ornamentale sau cruci, și-au găsit locul în ograda meșterului. În mare parte, toate aceste lucrări au aceeași poveste: au fost comandate de diverse persoane, iar apoi au fost abandonate. Situația este inexplicabilă întrucât, după spusele artistului, majoritatea pieselor pe care s-a hotărât să le expună în curtea sa au fost deja plătite. „Oamenii vin la poarta mea, stau de vorbă cu mine, le arăt ce știu să fac, se încântă și apoi mă pun la treabă. Lasă bani pentru lucrări, apoi uită să mai vină după ele. Am lucrat și cu particulari și cu instituții publice, toți fac exact același lucru. Nu m-am putut despărți de ele, așa că am decis să le las aici, la mine în curte", explică sculptorul.

În vreme ce în centrul orașului Slobozia se află o statuie a lui Mihai Viteazul ce aduce mai de grabă cu Moș Crăciun, în fundul curții meșterului Manole o altă statuie a domnitorului fură ochii celor care ajung în curte. Domnitorul realizat de sculptor este reprezentat călare, ținând victorios în mână o bardă. Statuia ecvestră din ograda artistului a fost comandată tot de Primăria Slobozia, după ce toată România a văzut la televizor cum municipalitatea s-a făcut de râs dezvelind o lucrare care nu seamănă deloc cu voievodul.

Artistul susține că a lucrat mai bine de un an și jumătate, folosind un material complex, însă eforturile sale au fost zadarnice. Și această statuie a fost abandonată în curtea sa.

Dacă statuia lui Matei Basarab a fost plătită de reprezentanții Primăriei, dar abandonată, în cazul statuii lui Mihai Viteazul plata

 încă nu s-a făcut. Autoritățile locale din Slobozia nu au reușit să ofere o explicație cu privire la motivele pentru care au fost comandate statuile pe care le-au abandonat în curtea sculptorului care le-a realizat.

O statuie izgonită… temporar!?!

Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul din Oradea a fost amplasată în 1994, în Piața Unirii din Oradea. A fost realizată de sculptorii Alexandru Gheorghiță și Georgeta Caragiu și turnată din 8,5 tone de bronz. Banii pentru statuie au fost strânși de Asociația Culturală „Mihai Viteazul" din Oradea, din contribuțiile militarilor și personalului civil din 13 unități militare aparținând Diviziei 11 mecanizată „Carei", din cadrul Garnizoanei Oradea. Prin hotărârea Consiliului Local Oradea nr. 1045 din 2018, s-a decis strămutarea acesteia, din Piața Unirii, în viitoarea Piață Emanuil Gojdu.

Marți, 14 mai 2019, statuia a fost coborâtă de pe soclu, spre a fi înlocuită cu Statuia Regelui Ferdinand I al României. O rușine națională!

Aflăm că, în perioada 1924-1940, în Piața Unirii a existat un monument similar, realizat de sculptorul orădean Mihai Kara, dar și că, înainte de statuia regelui Ferdinand I, în același loc se afla statuia regelui maghiar Ladislau cel Sfânt, pe care Consiliul Orășenesc a decis, în ședința din 26 iunie 1923, să o predea Episcopiei Romano-Catolice, care urma s-o așeze în curtea reședinței episcopale.

În 1940, în urma Diktatului de la Viena, autoritățile maghiare au amplasat în Piața Unirii o statuie ecvestră a amiralului Horthy Miklos, pe care, după Al Doilea Război Mondial, autoritățile române au demolat-o, înlocuind-o cu două tunuri. Acestea au fost și ele îndepărtate, în 1994, pentru a face loc statuii lui Mihai Viteazul. Care statuie, și ea, a fost înlocuită, deunăzi, cu cea a regelui Ferdinand Întregitorul.

Fapt fără precedent, dar explicabil, Ministerul Apărării Naționale a refuzat să trimită soldați pentru a participa la ceremoniile de dezvelire a statuii Regelui Ferdinand din Piața Unirii. Militarii în rezervă din Oradea, și mai târziu din întreaga țară, au acuzat conducerea Primăriei Oradea că a dat jos ilegal statuia lui Mihai Viteazul din Piața Unirii, ridicată cu banii lor. Într-o scrisoare adresată MApN, Sindicatul Cadrelor Militare avertiza că atât militarii activi, cât și cei în rezervă din Oradea „sunt în pragul revoltei, din cauza insultei aduse Armatei". De altfel, în textul de pe 16 mai, SCMD făcea apel ca ministrul Leș să interzică militarilor activi să participe la „circul antinațional programat la Oradea pe data de 23 mai".

Alta! Mai nou, aflăm că Primăria municipiului Sfântu Gheorghe vrea să reamenajeze centrul orașului, acolo unde se află și statuia domnitorului Mihai Viteazul. În mod firesc, noul proiect a creat divergențe între autorități și Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, care îl dezaprobă, fiindcă lucrările, în valoare de două milioane de euro, finanțate din fonduri europene, prevăd realizarea unei espalanade, care va ascunde vederii statuia lui Mihai Viteazul.

Principalul punct de atracție al pieței se dorește a fi o colină de aproximativ cinci metri înălțime, ce va evoca trupul balaurului răpus de Sfântul Gheorghe, ocrotitorul orașului. So romantic!

Nu sunt ei grozavi, gospodarii orașului, ci „ai noștri, ca brazii" sunt slabi, cocoțați cu obrăznicie în jilțurile Puterii, de dragul voturilor maghiare din Ardeal au îngăduit și continuă să îngăduie toate fărădelegile și toate insultele aduse românilor de aici și de pretutindeni. Până când???

(Surse: Historia, Wikipedia, Mădălin Sofronie, „Meșterul Manole din Bărăgan și curtea plină cu domnitori abandonați, adev.ro/pbe1s9, 3 aprilie 2016)

Lasă un comentariu