Apropiata vizită a actualului Suveran Pontif pe teritoriul României, cred că face oportun și necesar, stimați cititori, să vă ofer cât mai multe informații legate de acest eveniment istoric, și mai ales despre persoana și apartenența religioasă a celui care ne vizitează țara, Suveranul Pontif, Papa Francisc, ca a doua vizită a unui asemenea înalt demnitar al Vaticanului, după memorabila vizită a celui care a rămas în conștiința omenirii și a locuitorilor țării noastre, Papa Ioan Paul al II-lea, în primăvara anului 2009. Pe acest teritoriu pe care fostul Suveran Pontif denumea în spirit creștin și mariologic România ca fiind Grădina Maicii Domnului, asemenea teritoriului sfânt de la Muntelel Athos, de unde devine și analogia preluată de fostul Suveran Pontif. Însemnătatea istorică este coroborată cu importanța apostolică, știut fiind că Papa, sub raport simbolic este, deopotrivă, vicarul - înlocuitorul lui Iisus Hristos pe pământ și moștenitorul primului episcop al Romei, Sfântul Apostol Petru, adică simbolul Împărăției lui Dumnezeu, ceea ce îl face infailibil în fața celorlalte instituții ecleziale, deținând ceea ce în teologia catolică este reprezentat prin acel minister petrin. Este acel oficiu primațial din cadrul Biserici Catolice, care l-a avut la început conducător pe Sfântul Apostol Petru - de unde și denumirea instituției evocate, și după el, pe succesorii săi la catedra din Roma, deveniți episcopi ai Romei, și, ulterior, Suverani Pontifi, sau așa cum este cunoscută această înaltă demnitate ecleziastică în catolicism de Papă - Pater-Tată în traducerea din limba latină (Pater Noster - Tatăl Nostru, analog cu numele dat Rugăciunii Domnești), denumire care apare mult mai târziu față de celelalte demnități deținute de acesta. Este un oficiu înzestrat cu carisme deosebite și, în special, cu cea a infailibilității în magisteriu, definită deja la Conciliul I din Vatican, care a avut loc între anii 1968 și 1970.
Având în vedere statutul eclezial al înaltului demnitar care ne va vizita țara, întreaga națiune nu poate decât să întâmpine cu o vie și puternică emoție acest eveniment apostolic, lăsând la o parte faptul că vizita are loc într-o țară în care 85% din populație este creștin ortodoxă, putând crea unele frustrări sub acest raport, și unde dogmele și preceptele religioase se deosebesc în mare parte și unele fundamental de cele ale Bisericii Catolice. Fapt ce a condus în mare parte la Marea Schismă care a avut loc la 16 iulie în anul 1054, în timpul Papei Leon al IX-lea și al Patriarhului Constantinopolului Mihai I Cerularie, motivul principal și adevărat fiind lupta pentru supremație în lumea creștină - a Împărăției Cezarului (cf. cărții filosofului rus N. Berdiaev, Împărăția lui Dumnezeu și Împărăția Cezarului), și mai puțin de ordin ideologic - dogmatic și doctrinar, aparținătoare împărăției spirituale și eterne, și nu celei terestre și efemere, căreia îi aparținem, deopotrivă. Trebuie știut însă că premisele unei asemenea rupturi au fost create din punct de vedere istoric cu mult înainte de anul amintit, și anume de atunci de când au început să se consolideze cele două imperii romane: de est (unde se regăsesc ortodocșii, cu sediul la Constantinopol, având o conducere bicefală), și vest (dominat de catolici, cu sediul la Roma, cu o conducere unitară - monocefală), ceea ce a condus și la separarea religioasă. Dar nu istoricul acestor două Biserici creștine ne interesează în contextul evenimentului ce va avea loc prin vizita apropiată a Suveranului Pontif la noi în țară, ci Ordinul religios Societății lui Isus, din care face parte actualul Papă, trecutul și prezentul Ordinului și a celui pe care îl reprezintă primul Suveran Pontif iezuit, care aparține acestui Ordin. Cu referință la această organizație religioasă, este bine să știm cine sunt reprezentanții acesteia, reuniți sub acest nume simbolic, “Societatea lui Isus”, dar și de cine este reprezentată astăzi această organizație religioasă catolică la cel mai înalt nivel. Organizație care, prin însăși misiunea - rolul ei misionar și de contracarare a mișcării protestante, este răspândită în ultimele cinci secole pe aproape întreg mapamondul, asemenea religiei în care se originează această structură religioasă instituțională, catolicismul, din care face parte și Papa Francisc, ca militant de frunte al acestui ordin al iezuiților, după cum sunt reprezentanții acestui ordin religios militant și conservator - apărători ai valorilor religioase catolice, din care, așa cum am anticipat, face parte și Papa Francisc.
Cred că informațiile transmise prin aceste articole, considerate un preludiu la ce va urma, pe cât este posibil, ne vor permite să intuim care vor fi consecințele imediate, pe termen mediu și lung a acestei vizite, repetate la un interval de timp destul de scurt, raportat la timpul de când există această ruptură între aceste două Biserici creștine, vizita având atât un scop declarat, cât și unul subînțeles, ca să nu spun ocult, dacă ținem seama de rolul acestei organizații catolice misionare conservatoare. Un scop greu de anticipat prin intențiile sale mai puțin transparentizate, și mai ales prin deviza sub auspiciile căreia va avea loc, “Să mergem împreună” (din acest logo-ul - deviză nu ne putem da seama unde și în ce scop să mergem împreună, și nici cât vom merge, și mai ales înspre ce ne vom îndrepta?!), ceea ce este diferit de logo-ul pe care l-am considera mai adecvat scopului final al acestei întâlniri cu caracter apostolic și mai puțin ecumenic - de reuniune creștină, acela de a fi împreună cele două Biserici surori CREȘTINE, dezbinate de mai mult de un mileniu, astfel că deviza adecvată acestui scop ar fi trebuit să fie “Să fim împreună”, și nu doar să mergem împreună pe un drum fără o țintă precisă și fără a putea întrezări orizontul mai apropiat sau chiar mai îndepărtat al ecumenismului creștin, care pare a fi tot mai îndepărtat, cât timp dorim doar să mergem împreună, nu și să fim împreună.
Așa cum ne putem da seama, pentru a avea o imagine cât mai completă asupra acestei structuri religioase catolice iezuite, este necesar să facem trimitere la unele aspecte cu caracter istoric, evidențiind faptul că bazele Ordinului, din care face parte și Papa Francisc, au fost puse la data de 15 august 1534, de către un grup de studenți ai Universității din Paris, în frunte cu studentul spaniol Ignatiu de Loyola (1491-1556), cel care este considerat Primul superior general al Societății lui Isus și întemeietorul acestui grup de iezuiți. Alături de un alt spaniol, Francisc Xavier (1506-1552), unul dintre pionierii misionari din Asia de Est și întemeietorii ordinului iezuit Societatea lui Isus, aprobat pe 27 septembrie 1540 de fostul Papă Paul al III, prin Bula papală “Regimini militantis Ecclesiae”.
