Cu pletele ninse, sfios și șăgalnic,
Întorc lin clepsidra spre ani de liceu...
Profesorul scrie pe tablă subiectul,
Eu ronțăi semințe în spatele său.
Pe braț cu matricolă, în săli de clasă,
Concurenți pentr-un zece, camarazi pe vecie,
Stam în bănci, solidari la rău și la bine,
Prețuind fericirea unui timp de-amicie.
Timizi și frumoși, nonșalanți și flegmatici,
În ziua a șaptea umblam “nicăieri”,
Fumam pe ascuns, hoinăream pe maidane,
Iar luni ne gândeam doar la ziua de ieri.
Studioși, învățam șase zile din șapte,
Consecvenți în prezent pentr-un blând viitor,
Dascăli buni insuflau sete-avidă de carte,
Pregătind pentru viață al școlarilor zbor.
Efemer este timpul... O clipă-l cuprinde !
La o cană cu vin am uitat să venim,
De o cană cu ceai a trecut poate timpul,
Din stacana de aur amintiri mai sorbim.
Colegă cu tâmpla lipită de șoapte,
Garoafă în vară, dalb bulgăr în ierni,
Scrisori de amor, melodrame în noapte,
Din două codițe trecutul îl cerni.
Castane fierbinți ne vindeau negustorii,
La colțuri de stradă, pe-al toamnei sonet,
Prin negura vremii pășește trecutul,
Pierzându-se-n zare liceanul brunet.
Mi-e dor de un timp ce mi-a dat nemurire,
O pasăre albă am fost, nepătat,
Departe de drame, de ura din oameni,
Aproape de vise, de cer, de un sfat.
Mi-e dor de o eră ce-i ruptă din mine,
Cu tineri lunatici și nopți de mister,
De seri petrecute zăbovind pe-ndelete,
La o cană cu vin pe un petic de cer.
Acum am trecut înspre toamnă eu însumi,
În soba aprinsă se ard amintiri,
Mii de clipe-și trăiesc bucuria trecută,
Răvășindu-mi gândirea cu vernale trăiri.
Mi-e dor de colegi, recreații sau lecții,
Mi-e dor de profesori... Timp drag, ideal...
Ne-om vedea peste ani, povestind rău și bine,
Savurând melancolici, abur vechi, liceal.
(Din volumul “Rug de stele”, Ed. Tipomur, 2001)
