Se pare că mai ceva decât ciupercile după ploaie! Adică, după alegerile europarlamentare din 26 mai 2019. Altfel cum se poate explica că dincolo de Carpați, adică în Vechiul Regat, începând din Botoșani, din nordul extrem al Moldovei, până în Dolj, în “inima” Olteniei, numărul celor care au votat pe listele UDMR-ului la europarlamentare, a crescut de zeci de ori față de alegerile parlamentare din 2016. Câteva exemple sunt edificatoare: În județul Botoșani, la alegerile parlamentare din 2016, au votat pe listele UDMR 236 de alegători, iar la europarlamentarele din 2019 au votat 926, adică cu 690 de alegători mai mulți!; în județul Bacău (unde, e adevărat, sunt mulți romano-catolici, însă marea lor majoritate s-au declarat de etnie română, iar sfânta liturghie, ca peste tot în Moldova, se oficiază în limba română!), în 2016 au votat pe listele UDMR 1.287, iar în 2019 au votat 2.988, cu 1.700 mai mulți!; în județul Buzău, în 2016 - 279, în 2019 - 1.125, cu 976 mai mulți!; în județul Brăila, în 2016 - 289, în 2019 - 721, cu 432 mai mulți!; în județul Giurgiu, în 2016 - 146, în 2019 - 731, cu 585 mai mulți!; în Teleorman, în 2016 - 204, în 2019 - 667, cu 463 mai mulți!; în Călărași, în 2016 - 128, în 2019 - 686, cu 558 mai mulți!; în Dâmbovița, în 2016 - 200, în 2019 - 1.462, cu 1.262 mai mulți!; în Olt, în 2016 - 189, în 2019 - 877, cu 688 mai mulți!; în Dolj, în 2016 - 327, în 2019 - 1.469, cu 1.141 mai mulți; în Constanța (unde s-or fi dus să facă plajă și să se scalde în mare), în 2016 - 398, în 2019 - 1.908, cu 1.510 mai mulți!
Nu e nicio glumă. E o creștere pe cât de spectaculoasă, pe atât de inexplicabilă. O explicație ar fi că, probabil, îndemnați și încurajați de îndemnurile repetate ale domnului președinte Iohannis, ungurii și-au adus aminte că sunt,... unguri, au prins curaj, și au votat ca atare, după ce ani de-a rândul s-au prefăcut a fi... români!
Este, desigur, o explicație ilogică, fiindcă alte cauze, “subterane”, care nu au nimic cu moralitatea multora dintre noi, au generat situația “inexplicabilă” mai sus arătată.
Cu toate acestea, nu putem să tratăm cele întâmplate cu totală indiferență, pentru simplu fapt că visul iredentismului și revizionismului ungar, acela de a-și “recăpăta patria jefuită” a rămas la fel de actual ca și în urmă cu un veac. Iar ceea ce este mai grav e că nu vor renunța niciodată la el! Un oarecare “istoric” ungur, Csobanczi Elemer, scria în cartea sa “Ungaria Mare sau moarte națiunii”, fără vreo reținere, că ,,întregul teritoriu al României de azi este proprietatea strămoșească a popoarelor de rasă maghiară”! De observat, folosirea pluralului “popoare de rasă maghiară”, ca și cum ungurii, ca “popor european autohton”!, s-ar înrudi, probabil, cu mai toate celelalte popoare europene. Cu cele latine, în mod sigur! Fiindcă așa s-a demonstrat, nu cu prea mulți ani în urmă, la Roma, în cadrul unui impozant seminar internațional, având ca temă “Panonia și Imperiul Roman”, pus chiar sub înaltul patronaj al președintelui Republicii Italia, Oscar Luigi Scalfaro.
Marea “noutate” desprinsă din acel seminar este aceea că “ungurii fac parte din familia popoarelor latine”! De ce?.. Simplu: “fiindcă actualul lor teritoriu național, făcând parte din Imperiul Roman, a fost puternic romanizat, și, deci, ungurii sunt un popor latin”!
Nu e logic?... se întreba domnul Alfoldy Geza, cu emfaza sa de profesor la Universitatea din Heidelberg, din moment ce “procesul integrării Panoniei în Imperiul Roman, ca provincie a acestuia, a început prin anul 35 î.e.n. și s-a încheiat cu războiul din anii 6-9 e.n.”. Sunt multe și grave afirmații făcute de profesorul Alfoldy Geza, care nu au nimic comun cu adevărul istoric. Nu stă în intenția mea să mă ocup acum de ele, poate altădată. Însă, bazându-se pe unele dintre acestea, Csobanczi Elemer caută Ungaria străveche undeva “pe la est de Carpați, până la Don”, teritoriu ce cuprinde întreaga suprafață a României de azi, fiindcă “jumătatea sudică a străvechii Ungarii răsăritene, pe care o mărginește Dunărea de jos, are denumirea originară de Câmpia subcarpatică sau Muntenia”.
Se deduce clar de aici că “rana istorică” a Ungariei nu este doar Transilvania, ci însăși existența întregii Românii, fiindcă nu Transilvania, ci “România Mare a devenit adevăratul cimitir al ungurimii”! Ținta lui Csobanczy este clară: iugoslavizarea României și dispariția ei de pe harta Europei! Fiindcă “România este un stat artificial, creat de Trianon, stăpânind teritorii ungurești ocupate, la fel ca fosta Cehoslovacie și fosta Iugoslavie. Acestea s-au destrămat. A mai rămas România. Legitatea care a fost valabilă în cazul celor două țări amintite va fi valabilă și în cel al României”, declara istoricul ungur Raffay Erno. Nu va fi, domnule Raffay, pentru simplu fapt că România nu a fost creată de Trianon, așa cum susțineți, pentru a păcăli Europa și Lumea. Trianonul nu a făcut altceva decât să confirme voința întregului popor român de a trăi într-un singur stat național. În al doilea rând, realitatea istorică existentă de-a lungul veacurilor, în cazul țărilor și popoarelor la care vă referiți, a fost cu totul alta decât în cazul românilor, care, chiar trăind despărțit de granițe artificiale s-a simțit întotdeauna un singur popor, cu aceeași limbă, cu aceeași credință, cu aceleași tradiții și obiceiuri străvechi.
Gândindu-mă la toate acestea, mi-am amintit de cele scrise de Anonymus în “Faptele ungurilor”, referindu-se la răspunsul dat de Menumorout, ducele Bihariei, trimișilor ducelui Arpad, al ungurilor: “Noi nici din dragoste și nici din frică nu-i cedăm din pământ niciun deget, deși a spus că are drept asupra lui (Așa spun și urmașii celor de atunci!). Și chiar dacă acela a răpit prin violență această țară de la strămoșul meu, acum însă nimeni nu poate să mi-o mai smulgă din mâinile mele, niciodată, câtă vreme vom fi în viață”. Niciun deget, câtă vreme vom fi în viață!, domnule Raffay.
