O FAPTĂ IMORALĂ NU TREBUIE REPETATĂ! (III)

Cu câteva săptămâni înainte de Marea Adunare de la Alba Iulia această poziție a Partidului Progresist din Ungaria reprezintă o manifestare europeană, exemplară, din care conducerea superioară a UMDR ar putea învăța, dacă ar renunța la politica sa ipocrită, care datorită confruntării permanente cu poporul român și cu România, în ansamblu, nu aduce altceva, decât daune maghiarilor din România și ca o consecință a acestei distrugeri, intensifică neîncrederea legitimă a cetățenilor români majoritari, cu care conviețuim, cât și a autorităților statului și a partidelor române, nu numai față de UDMR, dar într-o anumită măsură și față de întreaga comunitate maghiară de aici.

Aș putea să amintesc, drept exemplu, de numeroase acțiuni, provocări care ar confirma că prin revendicări anticonstituționale, conducerea superioară a UDMR nu face altceva, de fapt, decât să devină și mai suspectă și de neîncredere, să confere o valoare și mai îndoielnică prin tot ceea ce promovează în viața politică din România, ca un partid etnic. Este bine cunoscut de către opinia publică că prin lupta dată de UDMR pentru obținerea autonomiei teritoriale, pe criterii etnice, ignorând total prevederile constituționale ale țării, aflate în vigoare, nu face altceva decât să îi amețească pe maghiarii din România, în ideea că astfel va reuși să păstreze electoratul său.

Singurul lucru care este de neînțeles, este acela, cum nu se găsește în Parlamentul României, un deputat sau un senator care să tragă la răspundere și să propună sancționarea conducerii superioare a UDMR pentru această luptă, propagandă făcută în interesul obținerii autonomiei teritoriale, pe criterii etnice. Ca să nu mai vorbim despre cât de puțin cunoaște din toate acestea marea masă a opiniei publice, o anumită cunoaștere având doar unii publiciști români.

Conducerea superioară a UDMR nu a protestat niciodată împotriva cultului personalității lui Miklós Horthy, dar nici împotriva organizării, cu ani în urmă, de primarul orașului Miercurea Ciuc, Róbert Ráduly, împreună cu organizațiile din România, a Mișcării iredentiste a tinerilor din cele 64 de Comitate, a unei demonstrații de mare anvergură în Piața centrală a orașului pentru comemorarea celor 70 de ani de la ocuparea Transilvaniei de Nord de trupele de honvezi, în frunte cu Miklós Horthy.

Dar ce spune ministrul Învățământului, care are pe lângă el un secretar de stat udemerist, despre faptul că pe clădirea unei școli dintr-una din localitățile din județul Harghita se află numele lui József Nyirö? Áron Tamási, scriitor secui de talie europeană, care a depus eforturi pentru concilierea și solidarizarea popoarelor român și maghiar și care a fost contemporan cu József Nyirö, spunea: “Nyirö, stând pe calul sălbatic al fascismului hitlerist” a servit regimul lui Miklós Horthy, a fost un adept entuziasmat al terorii și al exterminării națiunii, săvârșite de hitleristul Ferenc Szálasi, și l-a omagiat până în ultima clipă pe cel mai dezgustător monstru al omenirii, pe Hitler”. Și ce spune ministrul Învățământului despre faptul că în județul Harghita, liderii UDMR au editat un volum cu intenția de a fi utilizat drept manual școlar, intitulat “Istoria secuimii”?

Unul din capitolele din acest volum susține că regimul care a dominat în Transilvania de Nord, în perioada 1940-1944, nu a fost un regim dictatorial horthyst-fascist. Dar ce o fi fost oare, doar un regim nevinovat, neutru, o așa-numită “mică lume maghiară” pe care maghiarii din Transilvania o sărbătoresc pe bună dreptate? Mai mult de atât, recent, a apărut și a doua ediție a acestui volum care cuprinde în continuare acest capitol în care este elogiată într-un mod revoltător dictatura horthystă-fascistă din nordul Transilvaniei, și a fost distribuită în mai multe sute de exemplare în școlile cu predare în limba maghiară din județele Harghita și Covasna.

Aș putea să scriu pagini întregi despre tot ceea ce a făcut actuala conducere superioară a UDMR împotriva maghiarilor din România - care s-a compromis absolut în Guvernul Boc - pentru care această conducere, în frunte cu Béla Markó, Hunor Kelemen și György Frunda, ar trebui să dispară în trapa istoriei maghiarilor din România.

Dar acești lideri trebuie să-și ia rămas bun nu numai de la Parlament, dar trebuie să dispară și din conducerea UDMR, pentru a nu produce mai multe pagube pentru maghiarii din România. Și ar trebui să se termine imediat și cu obiceiurile partidelor mari românești, de a curta pe UDMR într-un mod absolut imoral și lipsit de principii, în interesul obținerii sau menținerii puterii, însă ignorând interesele naționale fundamentale și demnitatea națională, îi primesc pe liderii UDMR în coaliții guvernamentale.

Dacă conducerea UDMR va fi preluată de tinerii în vârstă de 25-28 de ani, care au crescut în democrație și care mărturisesc în mod deschis, de pe poziția loialității sincere, patriotismul român, precum și faptul că România este singura lor țară natală, și vor purta respect și dragoste față de țară, atunci ei, practic, această conducere superioară, tânără a UDMR, ar putea să aibă un loc în cadrul unor guverne române. Totul depinde de cât timp se va ține cu dinții actuala conducere a UDMR de fotoliile parlamentare care asigură pentru ei o așa-numită posibilitate pentru afirmare și avantaje materiale, și până când nu va permite accesul în eșichierul politic al celei mai tinere generații maghiare din România.

Poate nu exagerez, dacă voi afirma că mai multe milioane de compatrioți sunt de acord cu mine, cu cele prezentate mai sus, despre care am vorbit din convingere și am considerat că este obligația mea umană, de scriitor, dar și de cetățean, să abordez deschis toate aceste chestiuni.

 (Va urma)

 

Lasă un comentariu