“În situația în care an de an, pe teritoriul României, în județul Harghita, au loc manifestări evidente ale cauzei secesioniste maghiare, susținute de cei mai controversați reprezentanți ai statului ungar... și... la aceste acțiuni, se contestă frecvent Tratatul de la Trianon și nu se recunoaște caracterul unitar și indivizibil al statului român (...) Consider intolerabilă prezența, la lucrările Universității de Vară de la Tușnad, a fostului premier al României și fost director al SIE, Mihai Răzvan Ungureanu. Prin prezența și discursul susținut în limba maghiară, a validat opiniile exprimate în susținerea cauzei secesioniste a maghiarilor extremiști din Ungaria și România (...) este premierul care... s-a remarcat prin acțiuni defavorabile statului român și avantajarea intereselor materiale și ideologice ale statului maghiar” (Cătălin Ivan, europarlamentar).
Pe când ocupa înalte demnități în Stat, MRU (vorbitor al limbii maghiare!) a făcut, în detrimentul României, imense servicii Ungariei ostile! Astfel, după ce ungurii l-au atras în boardul științific al Centrului de politici de securitate de la Szeged (în 2003), în anul 2005, făcând jocurile Budapestei, MRU a semnat (alături de prim-ministrul C.P. Tăriceanu, convertit la catolicism și căsătorit la... Budapesta) un veritabil act de trădare națională, Acordul bilateral româno-ungar, conceput de MRU, în conformitate cu normele de drept din Ungaria! Documentul în cauză, contrasemnat de prim-ministrul F. Gyurcsany și aprobat de Parlamentul ungar, avea la bază Testamentul (din 1869) prin care marele mecena Gojdu oferea burse de studii (până în 2070) “acelei părți a națiunii române din Ungaria și Transilvania, care se ține de religia răsăriteană ortodoxă”. Cu alte cuvinte, “românii” MRU și Tăriceanu consimțeau să transfere, ilegal, statului ungar, în ciuda opoziției Bisericii Ortodoxe Române (ca executor testamentar), averea de miliarde de euro lăsată de Gojdu, ca moștenire românilor! Din fericire pentru noi, în 2008, Parlamentul României a respins atât Acordul, cât și o Ordonanță guvernamentală, făcând ca ultimul act legal dintre Ungaria și România, privitor la bunurile Fundației Gojdu, să fie Acordul din 1937 (dar Ungaria refuză să îl pună în aplicare, prevalându-se de trădarea lui MRU, ca să nu își mai onoreze obligația, din 1937, de a ceda României întregul patrimoniu Gojdu)!
Concesia făcută în “litigiul” reprezentat de moștenirea lui Gojdu a fost “dublată”, apoi, de alte două enormități: MRU a agreat înhumarea fastuoasă, la Odorhei, a ideologului fascist maghiar J. Nyirö (acuzat de incitare la crime de război) și a elaborat o Hotărâre Guvernamentală privind înființarea liniilor maghiare la UMF Târgu-Mureș (anulată, ulterior, în instanță)!
Ungaria nu l-a “uitat” pe MRU și, în 2012, acesta a fost “recompensat”, ca o “recunoaștere” a Budapestei, pentru serviciile aduse, cu titlul de Doctor Honoris Causa conferit de Universitatea din Pecs, cea mai veche universitate din Ungaria! Iată cum, stimați cititori, Ungaria este implicată, fără ca cineva să “îi bată obrazul”, în guvernarea României, atât prin ilegala U.D.M.R., cât și prin interpuși fideli, ziși români, care sunt dispuși, pentru o faimă trecătoare, să calce cu nerușinare peste mormintele strămoșilor și peste demnitatea poporului român!
