Pentru noi, consumatorii, ambalajele sunt o problemă doar atunci când sunt golite de conținut și devin nefolositoare, mai exact, să scăpăm de ele, le aruncăm în tomberonul cu resturi menajere sau oriunde. În ultima perioadă se încearcă, prin norme timide, să se colecteze după criteriul materialului din care sunt făcute: sticlă, plastic, cartoane etc., în tomberoane speciale, care, fiind foarte rare, nu sunt băgate în seamă de noi, consumatorii, încât le aruncăm la un loc cu resturile menajere sau la voia întâmplării.
Grav e faptul că, atunci când ieșim în natură, în pădure sau câmp la un grătar, pe malul unei ape curgătoare sau lac, în urma noastră lăsăm tone de ambalaje și alte resturi menajere, dând dovadă de incultură, de lipsă de civilizație, de nerespect față de natură, de mediu, pe care le sufocăm cu tot ceea ce nu ne mai trebuie. Crima pe care o comitem împotriva naturii, a calității mediului se vede, mai ales în zilele cu ploi torențiale, cum se întâmplă acum, când gunoaiele, lăsate în urma noastră, ajung, duse de torenți, în apele curgătoare, în locuri a căror suprafețe sunt acoperite de recipienți din plastic, din folie de aluminiu și carton.
Foarte mulți dintre noi, cu intenție sau din inconștiență, poluăm mediul înconjurător, natura, poluare care ne atacă sănătatea la fel de mult ca și gazele emise de milioanele de autovehicule. Până acum, guvernanții, populația nu au înțeles sau nu vor să priceapă că resturile menajere, ambalajele sunt o sursă, o mină neexplorată în România. S-au luat unele măsuri privind recuperarea ambalajelor din sticlă (sticle și borcane) de către comercianți de la consumatori, fie la schimb, fie prin taxarea la casa de marcat a costului ambalajului încât consumatorul să fie interesat să-l returneze la magazin de unde va recupera banii plătiți de el. În final, prin aplicarea acestor prevederi se are în vedere respectarea normelor cu privire la protejarea mediului. De fapt, circa 50-60% din gunoiul menajer se compune din materiale care pot fi reciclate, cum sunt recipienții din plastic, saci, sacoșe, hârtie, sticlă, metale etc., care reprezintă o mină de suprafață, o sursă încă neexploatată în România.
Industria alimentară reprezintă în prezent una dintre cele mai importante surse de deșeuri. Producătorii și comercianții se folosesc de sloganul “ambalajul vinde marfa”. Urmarea. Investitori români și din mari companii străine investesc în industria de producere a ambalajelor din România, făcând-o cât mai atrăgătoare pentru ochiul consumatorului, mai ales al copiilor. Cei mici sunt atrași de produsele viu colorate în ambalaje, mai ales cu figurine copiate din povești. Specialiști din domeniul sănătății, pentru a-i proteja pe copii, consumatori în general, de produsele cu probleme, care provoacă boli, au hotărât ca acestea să fie introduse în ambalaje de culoare roșie, iar cele ecologice, sănătoase în ambalaje colorate în verde.
Ca urmare a creșterii cantității de ambalaje s-a mărit considerabil și cantitatea de materiale recuperabile care trebuie reciclate, devenind materie primă pentru fabricarea multor produse necesare sectorului de construcții și chiar de ambalaje din sticlă. Deșeurile din polietilenă sunt încălzite, amestecate, presate și topite, fiind folosite la producerea unui număr important de subansamble și repere utilizate în construcții. Un alt exemplu. Deșeurile de sticlă sunt curățate de impurități, sunt sortate după culoare, apoi pisate, topite și utilizate la realizarea altor obiecte din sticlă. Specialiștii apreciază că 90-95% din ambalajele din industria alimentară pot fi reciclate.
În România nu există capacități industriale mari pentru reciclarea recipienților de tip PET. Se apreciază că anual, prin vânzarea de băuturi răcoritoare, apă minerală, bere și alte asemenea produse, se livrează pe piața românească zeci de mii de tone de butelii PET, care de fapt este egală cu aceeași cantitate de deșeuri. Deci, se impun măsuri stricte de valorificare a acestora. Există proiecte, și cu finanțare externă, care vizează optimizarea sistemelor de colectare a deșeurilor menajere, și mai ales a colectării selective a acestora, precum și realizarea unor capacități de prelucrare a lor, mai ales a celor din sticlă, care prea puțin sunt adunate și refolosite în industria de resort.
Pentru ca industria de colectare și prelucrare a deșeurilor să aibă succes, se impune ca aceste activități să fie stimulate și fiscal.
De asemenea, și la noi trebuie aplicate strict legislația Uniunii Europene și cea din țările cu economie dezvoltată, unde se acordă importanța cuvenită colectării și reciclării ambalajelor, dar și a efectului lor asupra alimentelor din ele, precum și a sănătății populației, printr-o legislație precisă. De ce? Pentru că produsele de orice tip, mai mult pentru cele alimentare, ambalajele trebuie realizate din materiale ce protejează sănătatea consumatorilor.
