Conectată fiind la fluxul schimbările ce au loc pe întregul continent european, mai ales în urma alegerilor europarlamentare, și în societatea românească asemenea schimbări au devenit o necesitate imperativă, ceea ce face ca acest tăvălug al schimbărilor să fie tot mai resimțit pe scena politicii românești. De aceea, acest val al schimbărilor s-a manifestat ca un adevărat tsunami la nivelul partidelor parlamentare aflate la guvernare, care, în mod evident, a “măturat” din calea sa toate reziduurile ideologice și doctrinare, impunând și făcând loc unei alte suprastructuri politice, cu alte doctrine și ideologii, adecvate și corespondente cu aceste schimbări politice de la nivelul continentului european.
Care au fost greșelile celor care au pierdut și au condus la acest rezultat aproape sinucigaș din cadrul alegerilor europarlamentare, care afectează întregul sistem politic, în parte sunt cunoscute și recunoscute, de aceea nu voi insista asupra lor. Ca o problemă de principiu, care nu este nici conștientizat de către liderii politici ai acestor partide aflate la guvernare - PSD și ALDE, și nici recunoscută de către aceștia, este că, mai ales PSD-ul, care se pretinde un partid social-democratic (social, doar ca mărime și nu prin ideologia aplicată, și nedemocratic prin stilul de conducere promovat!), este o structură politică contradictorie prin ideologie și comportament - acțiunile politice promovate. Mesajul transmis de alegători prin votul recent a fost cât se poate de clar: poporul nu mai vrea să fie condus de un partid - gașcă de parveniți - după hunii hoți -, care au falimentat în cea mai mare parte țara, creând această stare de criză generalizată, cu scopuri unipersonale și de grup.
Recentul scrutin electoral, pe lângă frauda morală - imorală rezultată prin cuplarea Referendumului cu alegerile europarlamentare, care în mod evident a distorsionat rezultatul votului în favoarea celor care au inițiat acest Referendum), evidențiază necesitatea unei asemenea schimbări de strategie și imagine a clasei politice, și nu doar a unei schimbări de formă și a cosmetizării politicii românești, cum se încearcă în prezent prin promovarea politicii urii, a răzbunării și a reparării unor pretinse abuzuri, mai ales în partidul care conduce destinele țării, fiind sacrificați vechii partizani ai liderului sacrificat și reabilitați alți lideri, frustrați și dornici de răzbunare, uitându-se de un alt percept popular că cine sapă groapa cuiva, va putea cădea el în groapă. Nu s-a înțeles că, atâta timp cât nu vor compatibiliza ideologia lor pretins social-democrată cu interesele naționale, nu vor putea salva acest partid, prelungindu-i doar agonia, nu și viața.
De asemenea, este ignorat un adevăr natural, conform căruia o ciorbă reîncălzită cu “ciolan” alterat, nu poate să creeze decât indigestie, ceea ce în mod necesar conduce la scăderea probabilității șanselor de supraviețuire a acestui partid de masă, putând chiar tinde spre zero cu o asemenea strategie de imagine. De aceea, imaginea asociată a acestui partid cu acei lideri care au simbolizat aceste atitudini de parvenire, carierism și dominare în plan local, prin binecunoscutul sindrom al baroniadei, nu vor putea estompa acest val al nemulțumirilor și frustrărilor prin aceste strategii de imagine, impunând o schimbare radicală nu doar a formelor, ci și a conținutului de structură și management, prin înlocuirea acestor lideri uzați moral și ca imagine. Într-un asemenea context al schimbărilor ar trebui să țină seama de cunoscutul “Principiu al lui Peter” (1969), aplicat mai ales în mediul politic, în conformitate cu care “fiecare individ are o limită a lui de competență în cadrul ierarhiei sociale. Când a trecut limita (prin numiri, promovări, alegeri), își atinge nivelul maxim de incompetență” (vizibil fiind în acest sens fenomenul analfabetismului funcțional în politica prezentă românească!). Așa cum ușor ne putem da seama, asemenea exemple sunt regăsite cu prisosință și în organizațiile politice, în viziunea lui Peter, la care fără îndoială subscrieți, ele fiind regăsite chiar la cel mai înalt nivel politic, precum ar fi: “unii șefi de stat, unii prim-miniștri, destui miniștri, primari” și alți demnitari promovați pe acest criteriu descris de cercetătorul citat.
Atâta timp cât în vârful conducerii partidului sunt cocoțați alți baroni locali dornici de răzbunare și conservare a puterii (ceea ce se preconizează nu este decât un schimb de baroni, cu aceleași mentalități, și nu schimbări de atitudine, strategie și marketing politic, se schimbă indivizii între ei - “Măriile”, nu și “pălăriile”, ca să parafrazez o cunoscută vorbă înțeleaptă din popor, adică stilul de conducere și mentalitatea acestora), și nu vor fi produse schimbări doctrinare și de imagine radicale,
PSD-ul, și nu numai, se vor afla în fața unei morți politice iminente, un asemenea fenomen fiind întrezărit deja prin mesajul poporului în urma testului civic aplicat prin recentele alegeri europarlamentare. Mesaj care impune cu necesitate schimbarea radicală și irevocabilă nu doar a imaginii, ci a puterii prezente perpetuate - a status quou-lui politic, adică cu o altă clasă politică - un alt establishment politic radical, cu alte principii și valori, corespondente cu așteptările celor care doresc schimbarea puterii printr-o nouă paradigmă politică, care să compatibilizeze ideologia și doctrina cu comportamentul politic al liderilor și interesele celor pe care îi reprezintă.
Aș spune în încheiere că, fără aceste schimbări radicale ne îndreptăm spre o criză generalizată a întregului sistem societal, comună cu haosul din care, în mod paradoxal, cei care vor fi afectați mai mult vor fi cei care au dorit schimbarea, asemenea evenimentelor din decembrie, numite, generic, revoluție. Este o concluzie care, prin caracterul ei ipotetic și probabilistic, își revendică confirmarea. Din păcate, așa cum se reconfigurează scena politicii românești, pe baza strict a intereselor politice, o asemenea ipoteză are mari șanse ca într-un viitor nu prea îndepărtat să fie validată, actualul joc politic nefiind decât un joc al intereselor pe fondul unei vendete politice și nu a unor schimbări radicale în plan ideologic și strategic. Dar în locul unei asemenea concluzii, nu spun decât că este necesar să ne trezim ca națiune și popor și să ne unim forțele până nu ne adâncim în haosul și catastrofa care se întrevede și se pune în aplicare de către dușmanii interni și externi ai României!
