Am râs și i-am luat în bășcălie pe cercetători, când ne-au adus la cunoștință că posedăm un neuron în plus, iar noi am zis că nu se știe la ce ne folosește.
Între timp, ne-am luminat: în general, nu ne folosește la nimic, dar se dovedește că unora le este extrem de util, în scopuri extrem de nobile: manipulare, dezinformare, isterizare, abureală, fraiereală și prostire în față. Ceea ce ne jignește inteligența. Mă rog, atâta câtă ne-a mai rămas. „Calomniați, calomniați, ceva tot va rămâne", spunea marele Beaumarchais în „Bărbierul din Sevilla" (actul II), din care s-a inspirat, mai apoi, și marele Rossini, în celebra „Arie a calomniei" din opera bufă cu același nume și tot în două acte.
Bine, noi nu suntem în Sevilla (actul II), ci în „Grădina Maicii Domnului" (un fel de plantație de zarzavat - să ne ierte Suveranul Pontif - de pe care mătrăguna, spânzul, cucuta și alte buruieni toxice n-au fost căpălite încă din actul I, dar nu se vede din avion), în schimb, la „bărbierit" și, mai ales, la „pus bărbi" suntem meseriași, iar calomnia, vai, a fost dezincriminată.
După ce odiosul și sinistra lui corupție au fost încarcerați, dimpreună cu pericolul rusesc și cu pericolul comunist, peste societate s-a abătut un fel de tristețe, de nostalgie, starea de normalitate, adică isteria națională, a intrat în criză. Nu mai era motiv de frăsuială, „statul de drept" rămăsese fără obiectul muncii. Dintr-odată, ne-am trezit fără penali, lefegiii de la Bruxelles nu ne mai băgau în seamă, Comisia de la Veneția se dădea cu gondola, legile justiției au fost băgate în sertar, partenerii strategici au intrat în vacanță, era o plictiseală…Televiziunile, în lipsă de breaking news, se uitau pe cer, ne mai arătau câte un vârtej de praf, ridicat la rang de „tornadă", și cam atât. Singura informație de interes național și care ne-a afectat „din punct de vedere emoțional" a fost pățania îndrăgitei interprete Saveta Bogdan, relatată cu lux de amănunte, chiar de domnia sa, și care ne-a umplut de atâta compasiune încât merită s-o relatăm pe scurt, în caz că nu toată lumea știe despre ce e vorba: așadar, aflată în vizită la copii, în America, dna Saveta s-a apucat să gătească „românește" și, vrând dânsa să prepare o salată, numai ce s-a tăiat la deget cu desfăcătorul de conserve, tocmai când se pregătea să scoată niște boabe de fasole din conservă să le bage în salata mioritică. Ei, și a început să-i curgă sânge din deget, dar curgea valuri-valuri, încât biata dna Saveta a ieșit în uliță și a început să strige, în engleză, în original: „help, help", și atunci a venit o vecină americană și i-a dat o mână de ajutor și au trăit cu toții fericiți până la adânci bătrâneți și mai trăiesc și azi, dacă a reușit dna Saveta să termine salata românească cu boabe de fasole din conserva americană.
…Dar, din păcate pentru unii și din fericire pentru alții, lucrurile au reintrat pe făgașul lor normal, „statul de drept" s-a redresat, securiștii s-au revitalizat și au fost iute puse pe tapet noi „îngrijorări", iar atenția publicului a fost direcționată către noi pericole: trompetiștii de serviciu nu mai prididesc să ne repete cum cei care „au pierdut alegerile", au devenit „toxici" și musai să plece, ca să vină cei care „au câștigat". În realitate, cine câștigă sau cine pierde alegerile se va vedea la anul, când vom avea alegeri. Deocamdată, au fost obținute (nu pierdute, nu câștigate) mai multe sau mai puține locuri în Parlamentul European și în nicio țară din UE n-am auzit să se fi cerut căderea guvernelor după europarlamentarele din 26 mai, doar pentru că unele partide au dobândit mai puține mandate decât altele. Dacă am judeca așa cum ni se sugerează (ca tâmpiții, adică), păi, partidele ecologiste au obținut atâtea voturi încât ar putea „înverzi" întreaga Europă. În Franța, cel puțin, Europe-Ecologie Les Verts a devenit a treia forță, devansând dreapta clasică reprezentată de Les Républicains, însă acestora din urmă nu le-a dat nimeni cu șutul și nici n-au fost puși la zidul infamiei. Că tot veni vorba: penibilă, dacă nu chiar jalnică pretenția „premianților" locali, care cer, de urgență, „demisia de onoare" sau demiterea celor doi vicepreședinți ai Consiliului Județean Mureș, Dancu și Cîmpeanu, care, în afară de faptul că sunt „pesediști", nu „români" (potrivit filosofiei dlui Iohannis), n-au săvârșit niciun act de dezonoare, iar veniturile și le încasează pe bază de semnătură, pe ștat de plată, nu le șterpelesc de la cei săraci și goi, făr' de-adăpost. E de sperat că solicitarea n-a emanat din mintea „învingătorilor" de pe plai mureșean, ci a fost vorba de un „ordin pe unitate", țâșnit din neuronul excedentar de la centru. E de sperat, de asemenea, ca dl președinte Péter Ferencz - care nu e „pesedist", ci „român" -, să intervină, cu înțelepciune, în rezolvarea acestei situații de toată jena.
Altă manipulare ordinară: nici n-am terminat bine cu penalii, că ni se arată pisica de către Fondul Monetar Internațional, ai cărui reprezentanți ne cer s-o lăsăm mai moale cu Legea pensiilor, care, ce să vezi, „va împovăra și îndatora generația tânără, în timp ce va aduce cheltuieli suplimentare de circa 4% din PIB, folosind bani ce ar fi putut fi utilizați în proiecte de investiții publice, în sănătate sau în educație". Ideea, bineînțeles, a fost primită cu brațele deschise de către „premianții" din 26 mai: bine, dar ați auzit ce zice FMI? FMI avertizează că împovărăm tânăra generație… FMI ne atrage atenția că… A spus FMI că…FMI în sus, FMI în jos, deși acest FMI este, în fond, o bancă pusă pe jecmăneală (și care a făcut prăpăd pe unde a umblat, a cerut guvernelor să mărească taxe, impozite, TVA etc.), și nu vreun for decizional. Nu se știe ce treabă o fi având FMI cu „împovărarea generației tinere", când generația tânără însăși are chef de muncă precum câinele de lanț: potrivit statisticilor, 1 din patru tineri cu vârste de peste 21 de ani stă acasă, nu face nimic și visează să ajungă manager, iar pentru ocuparea celor peste 30.000 de locuri de muncă oferite de ANOFM, nu se stă la coadă, ca la votul din diaspora. A fost de ajuns, însă, pentru ca sintagma „Tinerii, în pericol!" să înlocuiască „sloganul politic" „biiiip PSD!". Zadarnic s-a străduit ministrul Muncii să explice că (și de această dată) reprezentanții FMI au estimat greșit situația economică din România: „premianții" o țin pe-a lor, cu „dezastruoasa guvernare"; cu un pic de ajutor din partea securiștilor afiliați, sintagma va fi numai bună de invocat pe post de „greaua moștenire pesedistă", dacă ajung ei să ne conducă destinele, ceea ce le dorim din tot sufletul, începând chiar de mâine. Să-și folosească neuronul excedentar. (Apropo, Oficiul European pentru Statistică - Eurostat) tocmai a anunțat, oficial, că Ungaria, România și Polonia au înregistrat, în primul trimestru din 2019, cel mai semnificativ avans al economiei din UE. Ce-are a face? Rămâne cum a zis FMI.
Altă șmecherie de controlat electoratul: în aroganța sa fără de margini, dl Iohannis a prins gustul referendumurilor. Ni se mai pregătește unul nou-nouț în ziua prezidențialelor, deși, nici până acum nu se înțelege ce a vrut, de fapt, cu cele două întrebări, una mai stupidă ca alta, din care unii au înțeles că amnistia e un fel de amnezie, iar grațierea e verișoară cu Grațiela. Vorba lui Murphy: Dacă nu-i poți convinge, încurcă-i! Așa că ne mai așteaptă o abureală pe la sfârșitul anului, tehnicile de manipulare fiind în plin și continuu proces de perfecționare. Precis o să ningă la Madrid, o să fie crivăț la Roma și caniculă la Londra, lipsă de ștampile în Canada, cabine de vot fără perdele în Noua Zeelandă, vai de capul votanților diasporeni…
Nu-i vorbă, că și PSD-ul și-o cam merită, că prea a slobozit hățurile, prea și-a devorat miniștrii, prea nu l-a tras de mânecă pe Dragnea când o lua pe arătură, prea se bălăngăne acum, ca o găină beată, dna Dăncilă prea se poartă ca o dirigintă mămoasă cu elevii indisciplinați: în loc să ia aminte că i se pregătește o nouă plângere penală (nu se știe pentru ce, dar, în principiu, se poate pentru orice), acum câteva zile, dânsa l-a primit în audiență pe derbedeul Dide, să povestească despre nemulțumirile protestatarilor. Reacția oaspetelui a fost una golănească: „Am purtat o discuție la Guvern, cu Premierul României. Rămâne cum am stabilit: #PlacutaSuedeza până la sfârșit". În traducere liberă - „muie PSD". Golanul golan rămâne, dar dna Dăncilă și-a căutat-o cu lumânarea. Bine că nu s-a ales și cu un #ou stricat în cap.
…În fine - spun înțelepții lumii - fiecare popor are conducătorii pe care îi merită. (Așa de mult l-am meritat pe dl Băsescu, de exemplu, încât nu ne-a ajuns cât ne-a condus de la Cotroceni, acum l-am trimis să ne conducă și de la Bruxelles.)
Istoria, care (tot înțelepții lumii o spun) riscă să se repete dacă n-ai învățat nimic din ea, a dovedit, cu prisosință, că fiecare popor are și jigodiile pe care nu le merită.
… Dar titanii gândirii mai și greșesc. Cităm din gândirea lui Abraham Lincoln, un fel de strămoș al „partenerului strategic": „Poți să-i prostești pe unii oameni tot timpul și pe toți oamenii un timp, dar nu poți să-i prostești pe toți oamenii tot timpul".
…Ba, uite că poți! Și asta, numai și numai din cauza neuronului în plus. Mai bine nu l-ar fi descoperit.
P.S. O fi terminat dna Saveta salata aia româno-americană fără să-și mai taie deștele în desfăcătorul de conservă?
