ROXANA MĂRĂCINEANU, ROMÂNCA DIN FRUNTEA MINISTERULUI SPORTURILOR DIN FRANȚA “FRANȚA A ÎNVĂȚAT HANDBAL, FOTBAL ȘI RUGBY DE LA ROMÂNI”

Distribuie pe:

Ministrul Sporturilor din Franța, Roxana Mărăcineanu, a declarat într-un interviu acordat AGERPRES că Franța a învățat handbal, fotbal și rugby de la români în trecut și a precizat că este important ca această colaborare dintre cele două state să continue, fiind adepta schimburilor de experiență.

Fosta înotătoare (43 de ani), care a emigrat în Franța la vârsta de 9 ani împreună cu părinții, a subliniat faptul că a fost surprinsă atunci când a aflat cât de mult a influențat România sporturile de echipă din Hexagon.

Instalată în funcție în luna septembrie a anului trecut, Roxana Mărăcineanu a precizat că dorește să schimbe sistemul de funcționare a sportului din Franța. Ea își propune să îl facă mai puțin dependent de stat și a anunțat înființarea unei agenții prin care federațiile sportive urmează să fie finanțate. Din noua structură, care va decide unde și cum vor fi investiți banii, vor face parte statul, prin Ministerul Sporturilor, autoritățile locale, mediul de afaceri și federațiile sportive, alături de comitetul olimpic.

În Franța se investesc anual în sport peste 10 miliarde de euro, dar din această sumă doar 500 de milioane de euro vin direct de la Ministerul Sporturilor. Mărăcineanu a precizat că instituția pe care o conduce are cel mai mic buget dintre toate ministerele din Franța și că foarte puțini bani merg către sportul de performanță.

Roxana Mărăcineanu se va afla într-o “situație destul de dificilă” la meciul Franța - România, din semifinalele Fed Cup, dar a precizat că, dată fiind funcția pe care o ocupă, va susține selecționata țării sale adoptive.

Fosta înotătoare a recunoscut că la un moment dat s-a gândit să concureze pentru România, însă, în cele din urmă a renunțat la idee din respect pentru club și antrenorul care a pregătit-o. Ulterior, în 1998, ea a devenit prima înotătoare din istoria Franței care a cucerit titlul mondial. Un moment pe care nu îl va uita niciodată a fost însă pe podiumul de la Jocurile Olimpice de la Sydney 2000, atunci când a plâns la intonarea imnului României pentru Diana Mocanu, câștigătoarea medaliei de aur. “A fost chiar o emoție puternică și complet neașteptată... am auzit și eu pe podium imnul României”, a dezvăluit Roxana Mărăcineanu, care la Sydney a cucerit medalia de argint.

AGERPRES: Franța excelează în sport, este campioană mondială la fotbal, la handbal feminin și multe alte discipline, ceea ce înseamnă că rezultatele politicilor aplicate sunt foarte bune. Ce credeți că ar putea împrumuta sportul românesc de la cel francez pentru a ajunge din nou unde era odată?

Roxana Mărăcineanu: E adevărat că la sporturile de echipă suntem performanți, însă avem și noi destul de progresat pentru că la sporturile individuale suntem pe locul 4, în loc să fim pe podium, pe locul 2, în loc să fim primii și tot așa. Eu am ambiția de a le da sportivilor mai multă încredere în ei înșiși. Istoric vorbind, Franța, când nu stătea așa de bine la sporturile colective, s-a inspirat mult din sportul românesc, chiar am fost surprinsă să aflu acest lucru. De exemplu, cei din handbalul francez mi-au spus că au învățat handbal de la români. Au fost multe schimburi de antrenori, de experiență... La fotbal, singurul străin care a fost selecționer și și-a pus experiența în slujba echipei naționale a Franței a fost românul Ștefan Kovacs (n.r. - fostul tehnician român a condus Franța între 1973 și 1975). Cei de la rugby la fel mi s-a spus, că au învățat rugby cu românii. Deci a fost un schimb de experiență important, în care Franța a avut de învățat de la România.

Iar eu când am ajuns la minister, după ce am aflat această istorie, am zis că e important să colaborăm din nou cu România. Așa cum ne dorim să colaborăm și cu alte țări, pentru că pe mine, ca sportivă,m-a ajutat foarte mult să merg în străinătate. Eu am devenit campioană mondială pentru că am fost și m-am pregătit timp de 6 luni în Germania. Dacă nu aș fi fost acolo, vă spun cu siguranță că nu aș fi câștigat medalia de aur. Fetele germane mi se păreau imense, îmi era frică de ele înaintea concursurilor. Dar după ce m-am antrenat zi de zi cu ele, mi-am dat seama că le pot bate inclusiv în competiții. Așadar, eu sunt adepta schimburilor de experiență, chiar și în domeniul acesta destul de concurențial. Mă bucur că în Uniunea Europeană a fost introdus sportul în programul ERASMUS. E ceva pe care eu vreau să mă concentrez ca să putem face aceste schimburi de experiență și între antrenori. Iar eu cred că acest lucru va fi benefic și pentru România pentru a se apropia de Franța și alte țări.

AGERPRES: Sunt voci, printre care și cea a lui Octavian Morariu, membru CIO, care susțin că sportul de performanță ar trebui să fie condus de Comitetului Olimpic și Sportiv Român și nu de Ministerul Tineretului și Sportului. Mai exact, finanțarea să nu se mai facă pe axa MTS - federații sportive, ci pe axa MTS - COSR - federații, așa cum se întâmplă în Marea Britanie sau țările nordice. Care e sistemul în Franța și dacă e un model aplicabil și în România?

Roxana Mărăcineanu: Noi suntem pe un drum prin care dorim să schimbăm sistemul istoric al Franței în sport. Iar în sistemul istoric sunt federații sportive care depind foarte mult de stat. Din anii '60, în cadrul federațiilor s-au impus agenți, oameni plătiți de stat. Sunt 1.600 de persoane care sunt puse gratis la dispoziția federațiilor de către stat. Noi, ca minister, avem voie să ne uităm tot timpul la ce se întâmplă în federații, mai ales că avem acești agenți acolo. Deci este o dependență foarte mare față de stat. Acum, de când a venit Emmanuel Macron la putere, deci cu doi ani înainte ca eu să devin ministru al Sportului, a început o mișcare de autonomizare a federațiilor. Nu neapărat sub Comitetul Olimpic Francez, care nu pretinde că trebuie să conducă. Însă și comitetul olimpic solicită o autonomie mai mare a federațiilor față de stat. În această nouă guvernanță în sport, statul va discuta de la egal la egal cu federațiile. În Franța am creat această agenție, care seamănă cu cea creată în Marea Britanie, înaintea Jocurilor Olimpice despre care se spune că a privatizat un pic sportul. Dar nu va fi la fel ca în Marea Britanie. În cadrul agenției din Franța, decizia va fi împărțită între stat, autoritățile locale, mediul de afaceri și federațiile unde intră și comitetul olimpic. Votul este împărțit. Statul pune banii, dar sunt cele patru poluri care decid împreună. Este ceva nou, dar corespunde cu istoria și cu actualitatea din Franța. Pentru că vedem ce se întâmplă în Franța cu “vestele galbene”, care reclamă mai multă înțelegere. Deci nu doresc ca statul să ia decizii fără să consulte nici populația și nici autoritățile locale. Ei vor da decizia să fie împărțită. Noi în sport suntem inovatori, pentru că în alte domenii statul francez nu e de acord să dea mâna. Dar în sport sunt de acord, pentru că se consideră că e soluția cea mai bună pentru a avea un buget mai important. Ministerul Sportului are 500 de milioane de euro, însă autoritățile locale mai pun în total încă 9 miliarde de euro. Iar antreprizele pun la rândul lor în sport alte câteva miliarde. Deci, în loc să vorbim în sport numai noi, cu cele 500 de milioane de euro, punem toate resursele împreună și chemăm în jurul sportului pe toată lumea. Și așa vom găsi și idei noi, pentru că înaintea Jocurilor Olimpice pe care le vom găzdui este nevoie să se discute peste tot în Franța de sport. Iar dacă vom fi toți împreună, vom fi auziți mai bine. Pentru că sportul poate aduce foarte multe beneficii societății.

AGERPRES: Franța alocă anual sportului jumătate de milliard de euro, România doar 138 de milioane, sunt banii garanția succesului în sport?

Roxana Mărăcineanu: Suma de 138 de milioane de euro trebuie comparată cu bugetul total al României. În Franța, aceste 500 de milioane de euro reprezintă doar 0,15% din bugetul total al statului, care se ridică la 480 de miliarde. Deci, noi, la sport, suntem ultimii ca buget în Franța. Diferența este că în Franța mai investesc și autoritățile locale alte 9 miliarde. Nu pot să spun dacă banii reprezintă garanția succesului în sport... pentru că în Franța sportul nu înseamnă numai sport de performanță. Acolo se duce doar o mică parte din bani. Cealaltă parte se duce către sportul de masă, către bazele de sport care trebuie renovate sau către programe care să ofere accesul tuturor la educație fizică.

AGERPRES: De asemenea, Franța acordă sume importante și federației de fotbal, considerați că implicarea statului contribuie la succesul fotbalului francez? Pentru că în România, federația de fotbal nici măcar nu depune documentația necesară pentru a obține finanțare de la stat...

Roxana Mărăcineanu: Statul francez susține toate sporturile, nu doar fotbalul. Ministerul nu dă o sumă mult mai mare fotbalului, decât dă la atletism sau natație. Cei de la fotbal au reușit să facă o convenție foarte interesantă cu liga profesionistă. În Franța, federația negociază cu liga profesionistă ca o parte din bani să îi revină. Noi, ca stat, investim cel mai puțin în fotbal. În Franța este regulă ca ligile profesioniste să verse bani către federație, adică banii vin dinspre sportul profesionist către cel amator. Unele federații, ca volei sau handbal, nu au negociat prea bine cu ligile profesioniste, dar acum aceste lucruri se revizuiesc.

AGERPRES: În ultima vreme, în fotbalul francez au apărut unele probleme legate de scandări și manifestări injurioase, rasiste sau homofobe, sunteți adepta unor măsuri dure pentru ca astfel de atitudini să fie eliminate de pe stadioane?

Roxana Mărăcineanu: Fotbalul este o vitrină, însă este un sport cu un asemenea succes încât nu mai e loc. Băiatul meu are 7 ani, adoră fotbalul, dar nu mai e loc unde să se ducă să facă fotbal pentru că toate cluburile sunt pline. Singura opțiune ar fi să facă un stagiu în vacanțele școlare. Deci, având un asemenea succes și o asemenea imagine, mie mi se pare că fotbalul ar trebui să fie un exemplu din toate punctele de vedere. Adică atât jucătorii, cât și suporterii să fie un exemplu... De asta am luat atitudine și sunt în discuții cu președintele Federației Franceze de Fotbal, chiar dacă în trecut sportul profesionist nu a fost o preocupare a miniștrilor. Mie mi se pare însă important tocmai prin prisma valorilor pe care le transmite fotbalul.

AGERPRES: În România există o dezbatere privind sportul în rândul copiilor și sedentarismul acestora, avem maximum 3 ore de sport pe săptămână la școală. Care sunt metodele aplicate de Franța pentru a încuraja copiii să facă sport?

Roxana Mărăcineanu: Nici noi nu aveam prea multe metode. Eu vreau acum să mă întâlnesc cu ministrul Educației, pentru că va ieși o lege prin care școala va deveni obligatorie de la 3 ani. Iar între 3 și 10 ani sportul era la mâna profesorului de școală, adică între aceste vârste copiii nu beneficiau de profesor de sport. Iar noi dorim să ne asociem cu ministerul Educației, iar cele trei ore să fie făcute cu profesori de sport. Pe anumite aspecte dorim să facem un sistem de educație care seamănă cu cel din România, scopul meu e ca o parte din zi să se facă matematică, istorie, franceză și așa mai departe, iar o altă parte a zilei să se facă educație informală care se va apleca asupra domeniului cultural, cel muzical, artistic și sportiv. Ăsta ar fi visul meu, sunt prima care reușesc să mă fac auzită de ministrul Educației.

Mă bucur că avem un ministru al Educației care recunoaște importanța sportului în educație. Mie mi-ar plăcea să facem un sistem așa cum l-am cunoscut eu în România, adică să avem școală dimineața și altceva după-amiaza.

AGERPRES: Echipele de tenis ale Franței și României se întâlnesc în semifinalele Fed Cup, pe cine veți susține?

Roxana Mărăcineanu: Poziția mea este una destul de dificilă (zâmbește). Ca ministru voi fi însă alături de echipa Franței.

AGERPRES: La Jocurile Olimpice de la Sydney ați lăcrimat pe podium când i s-a cântat imnul Dianei Mocanu. Regretați că nu ați putut concura pentru România?

Roxana Mărăcineanu: M-am gândit... pentru că la un moment dat a fost greu pentru mine în Franța... venise un director național acolo cu anumite legi de calificare, iar acestea nu îmi picau deloc bine. Și la un moment dat, mă gândisem să reprezint România, dar până la urmă am zis “Nu”. Pentru antrenorul meu, pentru clubul meu care m-a format în Franța nu pot să îmi schimba naționalitatea și să concurez pentru altcineva. Însă atunci când am plâns pe podium la Sydney a fost chiar o emoție puternică și complet neașteptată. Știam că Diana e româncă, bineînțeles, dar nu am realizat că o să ascult imnul României. Eram așa de supărată că nu câștigasem, dar când am auzit imnul mi-am zis “Uau, poate că e mai bine așa, am auzit și eu pe podium imnul României”. Asta după ce cu doi ani înainte îl ascultasem pe cel al Franței (n.r. - la Campionatele Mondiale). Deci, mi s-a părut un final de carieră foarte emoționant și satisfăcător pentru mine în inimă. Pentru că în mintea mea nu eram bucuroasă că nu am câștigat aurul.

AGERPRES: În viitor, dacă vi s-ar propune funcția de ministru al Sportului în România, ați accepta?

Roxana Mărăcineanu: (Râde)... Deocamdată a fost o surpriză enormă pentru mine să fiu aleasă ministru în Franța. Încurajez toți sportivii din România să aibă încredere în ei și să poată accede la posturi politice, pentru că e cel mai important lucru ca sportul să aibă locul pe care îl merită în politică. Și să fie apărat.            

 

Lasă un comentariu