“DE LA CLIENTUL NOSTRU STĂPÂNUL NOSTRU, LA CLIENTUL NOSTRU BATJOCURA NOASTRĂ”

Distribuie pe:

Prin definiție, sâmbăta este destinată de către gospodine gătitului, iar cea din 15 iunie a fost cu atât mai mult cu cât a doua zi, duminică, era sărbătoarea Rusaliilor. Stimulate de răspunderea pe care o poartă în familie, și de frumusețea dimineții, cu soare mult și cer senin, responsabilele din case cu cele de-ale gurii, dată fiind și importanța evenimentului de a doua zi, au trecut voioase la treabă. Ca urmare, fatidica oră opt a dimineții, când alimentarea cu apă s-a întrerupt brusc pe întreaga întindere a străzii Brașovului și colateral (este vorba de circa 1.000 de apartamente și case), le-a prins pe majoritatea gospodinelor în “exercițiul funcțiunii”, adică cu oalele și cratițele pe sobă, cu spălatul zarzavaturilor și al fructelor în plin proces, iar pe cei mai leneși (este vorba aici de tineri și bărbați) prizonieri prin propriile băi, pe la toaletă etc.

Oamenii au așteptat, dar minunea n-a mai avut loc. De ce? Pentru că un racord de la principala conductă de alimentare cu apă potabilă a cvartalului, din dreptul blocului nr. 10 al străzii, a cedat total la racord, după numai zece ani (deși era vorba de o conductă nouă, din plastic, robustă, cu o durată de viață estimată la 90 de ani), pentru că, probabil, mâna celui care a executat montajul n-a fost pe măsură, sau poate fi vorba și de ceva vicii ascunse.

Președintele asociației de locatari a fost martor ocular al fenomenului. Sub ochii lui s-a văzut cum un firicel de apă s-a transformat în scurt timp într-o fântână arteziană. Jetul a avut o asemenea presiune încât debitul de apă potabilă care curgea pe strada Brașovului îl întrecea pe cel al pârâului Pocloș. Era ora opt dimineața, iar la opt și șapte minute a avut loc primul apel către Aquaserv, de unde n-a primit cine știe ce încurajări, pentru că, era și sfârșit de săptămână când domnii din conducerea companiei consideră că nu se prea întâmplă avarii și, în plus, echipa de intervenții pe întreg județul a fost redusă la doi oameni și o mașină.

Dată fiind frecvența reclamațiilor de aici (o avarie similară a avut loc și pe Câmpia Transilvană, telefonul 0265.21.57.02 putea lua foc, dacă între apelant și apelat n-ar fi acel nenorocit robot, care nu poate să nu agreseze nervii), responsabilii cu remedieri au decis în cele din urmă ca prioritate zero, strada Brașovului. Numai că de la momentul anunțării avariei și până când cei doi instalatori și-au făcut apariția la fața locului pentru constatări au trecut două ore, după care au urmat alte trei pentru deplasarea la fața locului a unui utilaj și căutarea în rețea a căminului de unde să se poată opri apa. Surpriza surprizelor a fost că și această căutare a durat mult pentru că locul de oprire al apei se afla undeva pe strada Secerei, dar nu se știa exact unde anume, pentru că, odată cu asfaltarea străzii, drumarii au acoperit cu asfalt și gurile de canal în cauză. Așadar, colac peste pupăză, instalatorii au trebuit să decoperteze și aceste locuri, după care au intrat în canal pentru oprirea apei.

Momentul opririi apei a fost ora 15.00, ceea ce a însemnat șapte ore de curs continuu și la debitul maxim. Locatarii din zonă, adunați ca la urs, pentru că tot nu aveau ce face, au conchis că în acest interval din rețeaua orașului s-au irosit aproximativ o mie de metri cubi, care la prețul consumatorului (7 lei/mc) ar însemna șapte mii de lei sau 70 de milioane de lei, în bani vechi. Dar să nu fie atât, ci numai 5.000 de lei în bani noi, și paguba este enormă. Cu toate că instalatorii de aici îi linișteau pe locatarii cu calcule că aceste cantități nu vor afecta consumul, faptul nu i-a impresionat. În opinia lor, ele constituie un tribut acordat indiferenței și nepăsării și lucrul acesta contează. Pierderea cea mare a fost bulversarea gravă a activităților casnice și afectarea climatului de conviețuire pentru cei 3.000-4.000 de locuitori ai zonei, împiedicați să-și desfășoare o viață normală, plină de atâtea responsabilități în domeniul gătitului hranei și al curățeniei, mai ales în ajunul unei mari sărbători, pentru că apa oprită a fost redată consumatorilor abia la ora 18, deci după zece ore de întrerupere și cu atâtea peripeții.

Cunoaștem faptul că în ultimele decenii, folosindu-se și fonduri europene, Aquaserv a făcut investiții de amploare pentru schimbarea rețelelor de apă potabilă. Conductele corodate au fost înlocuite cu altele din plastic, estimate la o durată medie de viață ce se apropie de un secol. Așadar, avariile la sistem s-au rărit, dar ele n-au putut fi eliminate complet. Marea problemă este, însă, cea a organizării intervențiilor. Aici este, într-adevăr, veriga slabă a lanțului, atât sub aspectul organizării și dotării, cât și al personalului pregătit pentru un asemenea mod de intervenție. Dar cel mai dureros lucru este, din punctul de vedere al consumatorului, indiferența cu care se abordează acest gen de intervenție, în care nimeni nu răspunde de nimic, iar cetățeanul este lăsat pur și simplu de izbeliște în fața unui asemenea fenomen. Deși, după cum s-a văzut, cetățeanul consumator a fost puternic afectat la nivelul unei numeroase colectivități, nimeni din conducerea acestei companii, dar nici din cea a orașului, n-a dat vreun semn că le pasă de necazul cetățenilor, și lucrul acesta pare că i-a durut și îi doare foarte tare. Practic, situațiile de intervenție, mai ales pe perioada week-endului, adică, de vinerea până luni, sunt aproape inexistente, nu numai la apa potabilă, ci și în cazul înfundării canalelor, fie că e vorba de cel din curtea blocului sau stradal.

Îmi aduc aminte că pe la începutul lunii mai, la o ploaie torențială puternică, o gură de canal înfundată a produs un mic lac, apa ocupând jumătate din stradă și trotuarul, cu pericol ca la o nouă aversă să perecliteze intrarea în casa scărilor și să ajungă la subsolul blocului cu nr. 6 de pe aceeași stradă. Era într-o vineri după masă. Din motive de prevedere am apelat la telefonul destinat intervențiilor, iar de la capătul firului ni s-a spus să așteptăm până luni, pentru că pe perioada week-endului n-au asemenea serviciu. Norocul nostru a fost că norii negri s-au risipit și n-a mai plouat, iar în cele din urmă apa s-a scurs.

Avarii la conductele de alimentare cu apă au fost de când lumea și vor mai fi. La acest capitol, ca și la desfundări, cetățenii afectați sunt foarte sensibili, dar, din păcate, furnizorii de servicii nu răspund cu aceeași monedă. Boala este generalizată și la alte companii. Cu monopolul serviciului în brațe știu că nimeni nu-i poate urni din loc, de unde și această stare de indolență și indiferență față de cetățean, pus să comunice cu furnizorul doar prin roboți, adică în van.

Pe vremea comuniștilor, problemele furnizării de servicii către cetățeni erau foarte atent monitorizate de către organele de conducere de atunci. O sesizare de acest gen îi punea pe roate pe cei de la Gospodăria Comunală, titulară de servicii, fapt ce făcea ca remedierile să aibă loc mult mai operativ, cu toate dotările rudimentare de atunci. Nemulțumiți de ceea ce ni se întâmpla atunci, invocam impecabilitatea și promptitudinea din capitalismul la care tânjeam. Acum îl avem, dar nimic din ceea ce am visat nu s-a împlinit. Aquaserv, dar și celelalte companii prestatoare de servicii și-au creat propriul monopol, un fel de stat în stat și, ca atare, cu toții suntem obligați să jucăm cum ne cântă ele. Și nu oricum, ci pe bani grei, pentru că facturile sunt tot mai încărcate de la an la an, în vreme ce serviciile tot mai proaste. Un alt aspect este că, pe vremea comuniștilor aveai cui te plânge de asemenea derapaje. Acum, nimeni nu te bagă în seamă: nici prefectul, nici primarul, nici ziarul etc.

Suntem curioși să vedem dacă pe cineva îl va impresiona o asemenea nedorită întâmplare din care se pot multe învăța.

Am înserat actualul articol la cererea insistentă a locuitorilor de aici, nemulțumiți de acest fenomen al indiferentismului, care a cuprins ca o plagă întreaga societate românească, și care își pun întrebarea existențială, dacă societatea românească mai poate fi adusă pe calea cea bună cu asemenea oameni și instituții, amăgitoare, complet nefuncționale, care nu fac altceva decât să-și mărească veniturile și să-și sporească profiturile pentru un trai bun pe seama celor mulți, și nimic mai mult.

 

Lasă un comentariu