“..Noi serbăm de Sânziene
Florile fără miros
Din copilării perene
Ce s-au petrecut frumos...”
Aceste versuri i-au îndemnat pe B-unici să depene amintirile trăite la sărbătoarea acestei flori galbene care înflorește îi preajma solstițiului de vară și care, potrivit credinței populare, are proprietăți magice.
“Eram copii și împleteam cununi”(O.F.)
“Eram nerăbdătoare să-mi visez ursitul”(V.M.)
“Puneam cununi la intrarea în casă pentru a aduce belșug și sănătate”(M.R.)
“Aruncam cununi pe casă și dacă rămâneau pe acoperiș însemna că urma să fi cerută în căsătorie”(C.A.)
Amintirile de ieri s-au transformat în imaginile de azi, cu coronițe de sânziene purtate pe cap încadrate într-o ramă de tablou.
