România a devenit Parte semnatară la prima Convenție de la Geneva din 1864 si a ratificat-o în 1874, iar, la 4 iulie 1876 a luat ființă Societatea Crucea Roșie din România, care și-a început activitatea în actualul sediu al Spitalului Colțea din București * Printre semnatarii actului se regăsesc importante personalități ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr. G. Cantacuzino si Dr. Carol Davila * Primul președinte al Crucii Roșii Române a fost Prințul Dimitrie Ghica, în perioada 1876-1897 * În 20 iulie 1876, prima ambulanță a Crucii Roșii Române a plecat într-o misiune umanitară, pe frontul sârbo-turc de la sud de Dunăre * Prima misiune a Crucii Roșii Române avea menirea de a acorda ajutor medical militarilor răniți, indiferent de tabăra din care făceau parte. Crucea Roșie Română este singura organizație umanitară, cu o rețea funcțională pe întreg teritoriul țării. Are 47 de filiale, aproape 2.000 de subfiliale, peste 1.300 de comisii și 5.500 de voluntari care se implică activ în activitățile umanitare* Președintele Societății Naționale de Cruce Roșie este Principesa Margareta.
În anii 1877-1878, în timpul Războiului de Independență, Crucea Roșie Română a intervenit cu personal sanitar, ambulanțe și trenuri sanitare, în sprijinul trupelor de campanie. A înființat așezăminte spitalicești în București și în alte orașe din țară, iar pe frontul de la Rahova, voluntarii Crucii Roșii s-au luptat să limiteze ravagiile febrei tifoide.
În 1885, când a izbucnit primul război balcanic, Crucea Roșie Română a propus guvernelor Bulgariei și Serbiei să accepte câte o ambulanță pentru îngrijirea răniților, ceea ce s-a și întâmplat, cele două ambulanțe asigurând asistență medicală pentru 625 de răniți și bolnavi. Efortul material al Crucii Roșii s-a ridicat la suma de 40.000 lei.
Priceperea si grija dovedite de doctorii români au fost apreciate în mod deosebit de către guvernele ambelor țări beligerante.
Regina Maria: “Crucea Roșie, nădejdea tuturor în timp de pace, ca și în război, nu trebuie să piară...”
În perioada 1888 - 1892, societatea și-a extins activitatea prin organizarea de cursuri speciale pentru pregătirea surorilor de caritate. În 1891, s-a înființat Școala permanentă pentru infirmiere, iar un an mai târziu s-a înființat un spital școală cu 10 paturi.
În 1913, în timpul celui de-al doilea război balcanic, personalul Spitalului Mobil al Crucii Roșii Române a acordat asistență militarilor bolnavi de holeră, pe teritoriul statului bulgar.
Odată cu reîntoarcerea trupelor în țară, holera asiatică s-a extins și în România, afectând un număr mare de oameni din județele Romanați, Dolj și Teleorman. Crucea Roșie a intervenit cu corturi de mare capacitate, materiale sanitare și cu echipe medicale, reușind să salveze mii de bolnavi. În scrisoarea de mulțumire adresată președintelui Crucii Roșii Române de atunci, Alexandru Marghiloman, dr. Laugier, medicul șef al județului Dolj, scria: “Cu mulțumire constat că au stins complet epidemia de holeră, în cel mai scurt timp posibil, dând totdeodată îngrijiri conștiincioase și pricepute bolnavilor”. Crucea Roșie avea în acea perioadă echipe medicale mobile, dar și un laborator de bacteriologie, unde au fost efectuate peste 7.000 de analize medicale, “interesând populația a 44 de comune contaminate cu holeră”.
Prin Statutul Crucii Roșii, adoptat în 1876, femeile nu puteau face parte din conducerea Societății. De aceea, în 1906, au fost puse bazele “Societății de Cruce Roșie a doamnelor din România”, prima președintă aleasă fiind Irina Câmpineanu. Societatea activa în paralel cu cea înființată în 1876 și se ocupa cu strângerea de fonduri, pentru ajutorarea în caz de război și calamități, pregătea personal voluntar, coopta doamne devotate din aproape toate orașele țării. În 1915, Adunarea Generală a Societății Naționale de Cruce Roșie a aprobat fuziunea celor două entități. Cu acest prilej, Regina Maria, sub al cărei patronaj se afla Crucea Roșie la acea vreme, a adresat românilor următorul mesaj: “Crucea Roșie, nădejdea tuturor în timp de pace, ca și în război, nu trebuie să piară. Cu toții, de la mic la mare, să o sprijinim cu evlavie, cu însuflețire, cu nesfârșită dragoste”.
1940 - prima escadrilă sanitară pilotată de femei
În 1940, în urma Dictatului de la Viena, când România a pierdut o parte din teritoriile sale, Crucea Roșie Română, aflată sub înaltul patronaj al Reginei Elena, a ajutat mii de refugiați. În același an, a fost înființată Escadrila Albă a Crucii Roșii Române, prima escadrilă sanitară pilotată de femei.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, peste 2.750 de surori voluntare de Cruce Roșie și 2.430 de auxiliare sanitare ale Crucii Roșii au muncit pe front și în spital, fiind organizate șase spitale de campanie, 55 de cantine de gară și 40 de infirmerii.
Umanitate, Imparțialitate, Neutralitate, Independență, Voluntariat, Unitate, Universalitate
După 1990, Crucea Roșie Română a început un proces de reorganizare a activității, pe baza celor șapte Principii Fundamentale ale Mișcării Internaționale: Umanitate, Imparțialitate, Neutralitate, Independență, Voluntariat, Unitate, Universalitate.
În 1995, a fost adoptată și promulgată Legea nr. 139 privind activitatea Societății Naționale a Crucii Roșii Române. Legea recunoaște organizația ca fiind persoană juridică de drept public, autonomă, neguvernamentală, apolitică, fără scop patrimonial, bazată pe ajutor voluntar, fiind sprijinită financiar și moral de către Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie.
Galele Crucii Roșii
În 2007, Crucea Roșie Română a lansat seria Galelor Crucii Roșii, eveniment umanitar, având ca scop strângerea de fonduri și ajutoare în sprijinul persoanelor vulnerabile. Prin aceste Gale au fost lansate proiecte generoase precum: Banca de alimente, Puncte de prim ajutor în localitățile izolate, Ajutor la domiciliu pentru vârstnici, proiecte cărora li s-au alăturat numeroase personalități din lumea artistică, sportivă, a mediului de afaceri. De-a lungul anilor au devenit voluntari sau susținători ai Crucii Roșii, artiști și sportivi ca: Margareta Pâslaru, Ilie Năstase, Nadia Comăneci, Răzvan Lucescu, Sergiu Nicolaescu, Adrian Păunescu, Florin Piersic, Stela Popescu, Corina Chiriac, Leonard Doroftei, Angela Similea, Luminița Anghel, Horia Brenciu, Monica Anghel, Smiley, Andra, Dinu Iancu Sălăjanu, Maria Dragomiroiu, Carmen Rădulescu, Ovidiu Lipan Țăndărică, Ovidiu Komornyik, Marcel Pavel, Loredana, Elena Gheorghe, Sofia Vicoveanca, Nicolae Voiculeț, Paula Seling, Nicola, Alex Velea, Aneta Stan, Alexandra Ungureanu, membrii trupelor Iris, Direcția 5, Voltaj, Krypton, Animal X, Hi-Q, Vunk, Oana Pellea, Monica Davidescu, Florina Cercel, Andrei Păunescu, Matilda Pascal Cojocărița și multe alte persoane publice care și-au asociat imaginea cu Crucea Roșie Română.
În 2015, Principesa Margareta a fost aleasă președinte al Societății Naționale de Cruce Roșie, continuând o tradiție a Familiei Regale începută de Regina Maria. Anul acesta, în iunie, în cadrul Adunării Generale a Societății Naționale de Cruce Roșie din România, Principesa Margareta, Custodele Coroanei Române, a fost realeasă, cu unanimitate de voturi, pentru încă patru ani, în această funcție.
Printre proiectele derulate de Crucea Roșie Română se numără: “Implicarea salvează vieți”, “O șansă pentru fiecare, o șansă pentru toți”, “Spune prezent” “Viitorul se învață la școală” ș.a. (sursa și foto - crucearosie.ro)
