ÎNTÂLNIREA DE 60 DE ANI DE LA ABSOLVIREA LICEULUI “PETRU MAIOR” DIN REGHIN, A PROMOȚIEI 1958-1959

În data de 15 iunie 2019, întâmplător sau nu, dată a comemorării marelui poet și spirit național Mihai Eminescu, a avut loc, la Gimnaziul “Augustin Maior” din Reghin, întâlnirea de 60 de ani a foștilor absolvenți ai Liceului “Petru Maior” din Reghin. Era prima promoție cu 11 clase a liceelor românești.

Au participat, cuprinși de emoție, colegi ai noștri din Reghin, din Târgu-Mureș și județ, dar și din Piatra Neamț, Deva, Sibiu, Israel etc.

În lipsa eminenților diriginți, Geller David, prof. de matematică, a doamnei Dorina Zamfir, prof. de geografie și directoare mai târziu la Liceul “Petru Maior” din Reghin, dar și a Liceului “Unirea” din Tg.-Mureș, plecați la cele veșnice, a onorat conducerea orei de dirigenție colega noastră prof. Zamfira Timar (Fira), care dealtfel a fost sufletul numeroaselor noastre întâlniri.

După intonarea Imnului de Stat, conform tradiției, s-a făcut prezența apoi s-a păstrat un moment de reculegere pentru colegii plecați prea devreme în lumea de apoi, iar după intonarea cântecului “Gaudeamus igitur” s-a păstrat un emoționant moment de reculegere în memoria eminenților dascăli care i-a avut dintotdeauna Reghinul.

Ca o dovadă a unei “promoții” excepțional de “unite” (deși răspândită în toată țara, dar și în Germania, Austria, Israel), am avut următoarele întâlniri (1969, 1974, 1079, 1984, 1989, 1999, 2004, 2009). Nu s-a ținut întâlnirea de 35 de ani întrucât muriseră fostul diriginte Geller David și minunatul coleg, colonel de pompieri, Timaru Gavril, sufletul întâlnirilor de până atunci.

După întâlnirea de 50 de ani din anul 2009, prin strădania colegei prof. Timar Zamfira, ne-am întâlnit în fiecare an.

Poate, putem fi un adevărat exemplu pentru generațiile de după noi.

“Concluziile” s-au făcut și s-au încheiat la “Pădurea Rotundă”, o adevărată emblemă a naturii copilăriei și adolescenței noastre.

Momente inedite, despărțire grea, deși noi probabil am avut cele mai multe reîntâlniri.

Aș mai aminti că această generație, din care peste un sfert am fost copii orfani de război, a fost și generația “Foametei” (1947-1948-1949), au ieșit profesori și învățători, medici, ingineri, juriști, funcționari, care și-au adus o mică contribuție la reconstrucția României distrusă de a doua conflagrație mondială.

Lasă un comentariu