IZVORUL SFÂNT ȘI GRĂDINA DE APĂ CRUCIFORMĂ DIN PARCUL REGINEI MARIA, DE LA BALCIC

Distribuie pe:

Existența canalului Izvorul Sfânt datează dinainte de construcția Castelului de la Balcic. Potrivit legendelor din popor, apa izvorului are proprietăți terapeutice, purifică gândurile și alunga oboseala. Deseori credincioșii aruncă monede în apă pentru sănătate. Ca în multe locuri din parcul Castelului, și aici se găsesc lanțuri ancorate care leagă între ei pereții zidurilor. Apa coboară pe un canal în trepte, spre Grădina Ghetsemani, de unde continuă spre grădina Valului albastru, în Balcani. Numele de Izvorul Sfânt este legat de respectul față de Sf. Marina, care a moștenit cultul față de Artemida. Sărbătorile în cinstea zeiței antice erau însoțite de îmbăieri ritualice nocturne pentru sănătate.

Legenda vorbește de o fetiță oarbă care a visat unde izvorăște apă. Și vederea i-a revenit după ce și-a spălat ochii cu apa respectivă. Acest lucru s-a întâmplat în ziua Sf. Marina. De aceea, în multe locuri din Bulgaria, unde există izvor sfânt, se sărbătorește această zi. Se strânge multă lume, unii fiind recunoscători că apa i-a vindecat, alții dornici să fie lecuiți.

La puterea apei tămăduitoare și la Sfânta martiră Marina fac referiri, în același timp, atât musulmanii, cât și creștinii, pentru că toți suferă la fel, indiferent cum îl numesc pe Dumnezeul lor.

Lanțuri grele de corăbii înconjoară perimetrul cu oglinda de apă, săpată ca o cruce în terasa Capelei Stella Maris. În peretele terasei este încadrată placa memorială de mulțumire de la regina Maria, secretarului ei Gaetan Denize, care a condus construirea paraclisului “Stella Maris”.

Și aici, ca în multe locuri din Castel, se află o cruce. Ele reliefează și tradiția românească de a pune cruci la fiecare intersecție sau drum.

“Aduse de undeva de departe... Cruci, la fel ca toate celelalte... Semne neprietenoase morții. Simboluri ale faptului cum crucea acaparează totul: pompozitate și slavă, fericire și durere, iar la sfârșit țărână la țărână trage. Un sfârșit dur al unei vieți inegalabile, trăit undeva departe de aceste locuri în Moldova sau Basarabia... Fiecare cruce își păstrează propriul secret al păcatului și bărbăției, al fricii și speranței... Secretul unei vieți neîmplinite sau nerealizate. Din cele mai frumoase grădini, crucile se îndreaptă cu rugăciune spre ceruri. Poate că sunt simbolul amintirii macabre a Primului Război Mondial și moartea fiului cel mai mic al Reginei Maria, Mircea. O amintire pe care crucile nu-i permit sufletului ei să se îndepărteze de ea sau să o uite.” (“...Balcic”, Rosita Zlatkova).

Lasă un comentariu