LUMEA SE SCHIMBĂ! ROMÂNIA CE FACE? (LXIV) DE LA WASHINGTON LA BEIJING?

2. Accentuarea influenței factorilor de natură structurală asupra dinamicii și volumului fluxului de mărfuri și servicii.

În mod tradițional, fluxul de mărfuri și servicii a funcționat înainte de criză într-un climat de liberalizare a schimburilor, ca urmare a procedurilor stabilite prin sistemul GATT și, ulterior, de către Organizația Mondială a Comerțului. După perioada 2010-2011, situația este diferită, ca urmare a blocajelor survenite la nivelul negocierilor multilaterale (Doha), dar și ca urmare a excesului de obstacole și bariere netarifare utilizate cu precădere de SUA, China, Rusia și India. La aceste elemente de diminuare a atributelor liberului schimb se adaugă și promovarea unor politici cu amprentă de așa-zis patriotism economic, reflectat în atitudini de natura protecționismului (Brexit, retragerea SUA din Tratatul Trans Pacific Partnership, retragerea SUA din negocierile pentru TAFTA, declanșarea războiului comercial cu China).

Un alt factor de natură structurală, care a contribuit la amplificarea schimburilor comerciale, înainte de 2007, a fost segmentarea proceselor de producție la nivel mondial, pe parcursul lanțului de valoare globală, care a permis marilor companii să obțină profit suplimentar pentru fiecare tip de activitate și produs, prin localizarea unor segmente de producție în locații cu avantaje de cost (salarii mici, legislație fiscală permisivă etc.). Această schemă de producție și profit a fost însă, în mare parte, blocată după 2010 prin reducerea importantă a investițiilor directe în zona țărilor de locație atractivă din punctul de vedere al valorificării capitalului. Dacă aceste investiții reprezentau în 2010 cca 50% din totalul investițiilor străine directe, în 2016 reprezentau doar 40%.

Principala cauză a acestei reduceri de investiții o reprezintă creșterea salariilor în țările cu economie emergentă și intensificarea activităților îndreptate împotriva corupției fiscale. O altă cauză o reprezintă extinderea producției robotizate, care reduce consumul de muncă vie și elimină avantajul comparativ pe care îl aveau economiile emergente prin costul redus al mâinii de lucru locale.

În același timp, această situație devine favorabilă relocalizării producției în țările de origine, cu economie dezvoltată.

Un alt element de natură structurală, care a influențat trendul globalizării după criză, îl reprezintă progresele pe care sistemul bancar le-a făcut în direcția reglementării și controlului activității, atât la nivel național (Dodd-Frank Act 2010, în SUA), cât și internațional (Bale III - 2010). Aceste reglementări au obligat băncile să-și consolideze rezervele și să urmărească prudențial raportul dintre fondurile proprii și acoperirea riscului potențial. Pentru a realiza aceste deziderate prudențiale, băncile și-au redus operațiunile, mai ales în plan internațional, ceea ce a condus la o micșorare a volumului creditelor acordate economiilor emergente.

3. Explozia globalizării digitale.

Dacă fluxurile de mărfuri și servicii au scăzut sau chiar au stagnat după criză, fluxurile de date și servicii numerice au o creștere explozivă. Partea lor, în costurile mărfurilor și serviciilor, a crescut între 2010 și 2016, de la 23% la 64%. Fluxul internațional de date (data flows) s-a multiplicat de 45 de ori din 2005 până în 2016, ajungând la 400.000 de gigabits.

Conform unor studii ale McKinsey Global Institute, contribuția acestor fluxuri la creșterea PIB mondial ar fi devenit, în 2016, mai importantă decât contribuția comerțului mondial de bunuri.

Un rol esențial din acest punct de vedere îl au platformele digitale, în 2016, volumul mărfurilor vândute pe platformele Amazon și Alibaba au însumat 700 de miliarde de dolari, de patru ori mai mult decât în 2012.

Fluxurile digitale au schimbat enorm înfățișarea globalizării tradiționale dinaintea crizei. Ele schimbă structura și orientarea investițiilor, schimbă regulile clasice ale concurenței bazate pe principiul cost/beneficiu, schimbă conceptul de delocalizare/ relocalizare și desemnează noi reguli și proceduri de desfășurare a comerțului internațional.

Una dintre cele mai importante schimbări în esența mecanismului de circulație internațională a bunurilor și serviciilor pe care le generează digitalizarea este aceea că reduce până la desființare deosebirea dintre mărfuri și servicii, dintre capital material și capital imaterial (temă deja abordată în capitolele anterioare ale acestei lucrări).

(Va urma)

 

Lasă un comentariu