ZURRIBURI (5) IDOLATRIA PROGRESULUI GENETIC!

Distribuie pe:

Steven Pinker susține faptul că entropia, evoluția și informația (“entro-evo-info”) stau la baza progresului uman. Așadar și prin urmare, cultura umanității nu este altceva decât forța de rezistență a omului în fața legii morții, căci “nu numai cu pâine va trăi omul “. Altfel spus, știința a înțeles că acumularea de energie poate anihila forța distrugătoare a entropiei. Religia a priceput însă taina aceasta cu foarte mult timp înainte: cultul religios, jertfele și rugăciunile oamenilor nu înseamnă altceva decât încercarea de a acapara energie necreată. Reducționist prin natura lui, neo-darwinismul l-a privat pe om de această șansă, oferindu-i în schimb doar hrana naturală, imanentă, efemeră, și ea, mai nou, modificată genetic. În acest mod, informația-energia transcendentă se vrea a fi eliminată total din viața omului postmodern.

Firescul și suprafirescul descriu și exprimă două stări total diferite ale ființei umane. Suprafirescul îl putem localiza în Paradis, acolo unde Geneza biblică ne face cunoștință cu un Om nesupus păcatului, neatins de timp, nepresat de spațiu, neafectat de descompunere și moarte. Pentru el nu exista legea entropiei și, deci, nici lupta pentru supraviețuire, adică hurriburismul. Totul era bine făcut și o ordine deplină domnea universul. Omul ancestral nu-și punea problema progresului! Și de ce ar fi făcut-o? Firea umană nu era coruptă de greșeli, de vreun parazit sau boală incurabilă. Ei bine, tocmai starea asta de bine i-a venit de hac. Omul paradisiac avea o singură și simplă misiune, progresul spiritual, pe care, așa cum știm, l-a ratat! Acum, aici, în acest moment, dacă putem identifica unul, al ratării sensului și al suprafirescului începea firescul: o viață înrobită de instinct! Rațiunea umană rămâne mereu umbrită, neclară, confuză, pesimistă și agresivă.

Dar ce trebuie să înțelegem prin progres? În primul rând, un fruct al rațiunii umane care a înflorit în mai toate aspectele vieții omenești, asigurându-i: pacea, sănătatea, siguranța, longevitatea, bunăstarea, drepturi civile fundamentale, etc. Și, trebuie să recunoaștem, chiar dacă nu suntem progresiști, că meritele și cinstea îi aparțin științei seculare din ultimele două-trei sute de ani. Dar, cu toate astea, și în ciuda speranțelor pe care dezvoltarea tehnicii și medicinii de azi ni le oferă, progresul material nu poate anula legea entropiei, adică nu poate învinge tendința omului spre anarhie, revoltă, neascultare și moartea însăși.

“Ți-am pus înainte viața și moartea.... alege viața... iubind pe Domnul Dumnezeul tău... și lipindu-te de El.... căci de asta atârnă viața ta și lungimea zilelor tale.” (Deut.30,19-20). Cu permisiunea dumneavoastră, aș putea încerca o parafrazare a acestei sentințe divine, una care să consune cu ceea ce știința de azi ne propune: ți-am pus înainte consumul și bogăția, alege ateismul, iubind progresul și fructele lui, lipindu-te de el, căci de el depinde viața ta și lungimea zilelor tale.

Expresia biblică îmi dă libertatea de alegere, iar viața pe care pot s-o aleg, sau nu, este viața veșnică. De vreme ce neo-darwinismul mă convinge că viața mea e determinată de selecția naturală, și că toate alegerile mele sunt exclusiv dependente de reacțiile neuronale ale creierului meu, înseamnă că, deși mă “bucur” de progres, nu-l percep liber, eu fiind privat de liberul arbitru. Trebuie neapărat să mă adaptez acestuia. Logica hristică: ,,vinde-ți averea, împarte-o săracilor, ia-ți crucea și urmează-mi” e anacronică și anticronică. Azi doar fundamentaliștii religioși, ale căror gene trebuie că nu fac față ritmului progresist al lumii civilizate, se răzbună pe el. Vreau să insinuez faptul că ,,a alege” din expresia biblică nu are același înțeles cu ,,a alege” din expresia seculară. În cea seculară nu alegem, suntem aleși! Așadar, chemarea divină are foarte puțini adepți, în general etichetați ca fiind contraprogresiști sau progresofobi.

Progresul material în sine nu e nici bun, nici rău. Dumnezeu nu se opune progresului. Însă, privat de componenta lui spirituală, progresul material devine idolatru, a cărui consecință va fi moartea, adică entropia veșnică. Hristos o numește iad! Dar să fim serioși, niciodată entropia, materială și/sau spirituală, nu poate fi învinsă prin progres. Nici măcar genetic!

Lasă un comentariu