“Nu se știe îndeajuns ce formidabilă este propaganda ungurească contra noastră, astăzi, și cât de adânc pătrunde pretutindeni, ce oameni de seamă din toată lumea ajung să se convingă că noi suntem niște barbari răpitori, balcanizatorii unor teritorii ce revin Coroanei (Ungariei - n.a.). O să ne întâlnim cândva cu rezultatul acestei propagande și o să ne mușcăm mâinile până la sânge (...) Nu suntem iubiți în străinătate (...) Acesta nu este un lucru de azi, de ieri. De veacuri întregi...” (Acad. Nicolae Iorga, savant în Istorie, 1936).
Ca lider al U.D.M.R, servil necontenit al intereselor Budapestei, Kelemen Hunor nu ar îndrăzni să ne incite la tot pasul, destabilizator, dacă nu i s-ar fi inoculat cât de cât o viziune de ansamblu, internațională, prin care arhitecții globalizării ne lasă să înțelegem, tot mai pe față, că în noua ei paradigmă, planetară, atmosferă de circ, de zăpăceală generală, îi este absolut necesară ca, printr-un zgomot menit să ne aducă pe toți cu nervii la pământ, să se ajungă până la urmă la distrugerea autorităților naționale și la instituirea centrului de comandă al Supra-statului universal!
Nu știu cât pricepe K.H. din aceste acțiuni coordonate, dar este “limpede ca lumina zilei” că, aflându-se într-o țară unde Vestul este perceput oficial ca un fel de Alfa și Omega, nu are nicio reținere, făcând jocul Ungariei (cooptată de Rusia în a tensiona și diviza Europa), să ne atace ființa națională (știind că Marile Puteri ne tratează, cum s-a văzut de atâtea ori, cel puțin ca pe un stat de rangul 2), să ne acuze că am încălcat tot felul de drepturi ale minorității maghiare și, în consecință, să ne amenințe cu... internaționalizarea “problemei României”!
Închipuitele sale acuze, venite în urma unor interminabile acțiuni antiromânești, au menirea de a ne întări în certitudinea că acest “pion” al Ungariei, țară care nu are de altfel niciun drept asupra teritoriilor cucerite prin jaf, trăiește drama obsesiei hedoniste de a vedea “îngenuncheată” România din interior (sfidător, la adresa legilor și a specificului nostru național, nu vede niciun impediment - de exemplu - ca stema Ungariei să fi fost afișată pe liceele din Gheorghieni și Miercurea Ciuc)! Obsesiile afișate cu atâta voluptate în România, provocatoare și secesioniste, au determinat de curând Ucraina, vizată și ea de cursele adepților hungarismului, să îi interzică lui K.H. să treacă granița ungaro-ucraineană! Cinste ei!
