“Dumnezeu este plin de taine. Este necuprins și necercetat și așa cum spun proorocii din vechime” și-a pus întunerecul acoperemânt”. Dacă cercetăm unele dintre creațiile Sale, care au simțuri tainice, în mod indirect simțim cu cât mai tainic este Dumnezeu. Desigur, toate cele create ascund taine care ne fac să medităm mai adânc la înțelepciunea creației și a Creatorului. ȚESTOASA DE MARE, acest animal impresionant, ajunge până la o greutate de până la 500 de kg și este utilă omului datorită cărnii, ouălor și carapacei sale. Când sosește momentul împerecherii, pleacă din adâncul oceanelor și pornește în marea călătorie de mii de km, îndreptându-se pe anumite plaje, pentru a-și depune ouăle. În Insula Europa din Madagascar, apar în felul acesta aproape un milion de broscuțe țestoase. Toate se îndreaptă imediat spre ocean, iar apoi fac lungul drum de mii de km spre locul de unde au venit mamele lor. Cum? Prin ce minune? cine ne poate explica? dar... Dumnezeu este plin de taine”.
***
“Anghilele sunt o altă minune divină: Din gurile de vărsare ale unui râu din Europa se revarsă în mare mii de anghile. Oare încotro se îndreaptă? Pe drum se întâlnesc cu numeroase bancuri de pești, dar ele își urmează propriul drum spre Marea Sargasselor, aflată între Antile și Bermude. Acolo, la mare adâncime, fiecare femelă va depune până la opt milioane de ouă, fiecare dintre icre fiind înconjurată de o picătură de ulei care îi permite să plutească și să rămână impermeabilă. Puietul va găsi curentul cald al Golfului Mexic și, urmându-l, va ajunge, după un drum de 5.500 km, în Europa, unde se va împărți în două grupe: una se va stabili lângă ocean, cealaltă va urca pe râuri, departe. Anghilele din primul grup vor deveni masculi, iar cele din al doilea, femele. După 11-15 ani, vor începe marele exod, îndreptându-se spre locul de baștină, adică spre Marea Sargasselor pentru a depune icrele sau pentru a muri. Cum ? Dumnezeu ESTE O MARE TAINĂ. Viața acestui pește este plină de taine, făcând mintea omenească să se smerească și să-și recunoască limitele”.
***
“Porumbeii sunt niște păsări cu totul misterioase, să nu zicem tainice. Au un simț necunoscut care îi ajută să se poată orienta în cele mai grele condiții. Oricum s-ar îndepărta de cuib, reușesc mereu să găsească drumul de întoarcere. Au capacitatea de orientare care nu se mai întâlnește la alte viețuitoare. Nu degeaba erau folosiți pentru transmiterea mesajelor în războaie sau diferite misiuni secrete. Au capacitatea de a prevesti cutremurele, cu săptămâni înainte, pot simți sunete de joasă frecvență, pot percepe schimbări ale presiuni atmosferice, pot vedea unde luminoase care nouă ne sunt invizibile, pot folosi înălțimea la care se află soarele și câmpul magnetic al pământului, se pot orienta după poziția lunii. Cugetătorul creștin va aprecia porumbelul ca făcând parte din istoria lui Noe, Psalmii lui David, Cântările lui Solomon, în cuvintele lui Hristos: “Fiți blânzi ca porumbeii”, și mai ales în evenimentul Botezului, Sfântul Duh, se arată în chip de porumbel. Toate aceste taine, fac însă parte din adâncul neîntrecutei înțelepciuni a lui Dumnezeu”. “Minunile creației”- Ed. Bunavestire, Bacău, 2001.
DANIIL GOUVALIS (- 2009), monah arhimandrit, scriitor bisericesc, gânditor creștin ortodox. A fost un om al lui Dumnezeu, cu multe harisme duhovnicești, fiind considerat sfânt de către mulți dintre fiii săi duhovnicești. Era un credincios deosebit, dintr-o mică suburbie a Atenei, numită Malakasas. Prima sa întâlnire cu sfințenia a fost cu părintele Paisie Athonitul, duhovnicul lui, care avea mulți ucenici cu smerenie și prețuire în lumina credinței ortodoxe și a evlaviei. A scris foarte multe cărți și a fost membru al comitetului sinodal al Bisericii Greciei. Cea mai cunoscută carte este IERUSALIMUL DE SUS, în care își exprimă dorința fierbinte de a intra în Rai și de a fi cu sfântul Trifon și Sfânta Paraschiva, protectorii săi duhovnicești. A fost cunoscut ca o fire darnică și, urmând exemplul sfinților, nu a păstrat nimic pentru sine din averile sau banii săi, împărțind totul celor în nevoi. A murit în liniște și pace, după cum a și trăit, fiind înmormântat în Milesi, lângă locul unde s-a născut.
