LUMEA SE SCHIMBĂ! ROMÂNIA CE FACE? (LXVI) DE LA WASHINGTON LA BEIJING?

Distribuie pe:

Globalizarea are în natura sa un element care rămâne oricând real și actual - este viziunea planetară pe care o implică. Probleme devenite extrem de complicate și periculoase, cum sunt cele climatice sau ale biodiversității, nu pot fi abordate altfel decât într-o viziune globală. La fel, cele legate de poluare, epidemii și pandemii sau ale resurselor energetice și informatice nu pot fi abordate altfel decât global.

Adevărata problemă a schimbării este însă alta: posibilitatea schimbării leadership-ului globalizării, adică preluarea de către China a rolului de leadership, menținut în exclusivitate până acum de către SUA.

La Davos, în ianuarie 2017, Xi Jinping - președintele Republicii Populare Chineze - a prezentat o adevărată pledoarie în favoarea liberului schimb. Contrar lui Donald Trump, care a condamnat globalizarea și a anunțat că va construi un zid între SUA și Mexic, Xi Jinping a susținut necesitatea unui acord de integrare regional: RCEP (Regional Comprehensive Economic Partnership) și a promis un program foarte generos de investiții în vederea ridicării gradului de interconectare comercială între Asia, Africa și Europa.

Într-o atare situație, este legitim să ne punem întrebarea: după Marea Britanie, care a dominat prima globalizare, și SUA, care a conceput și generat cea de a doua globalizare, oare China o va domina pe a treia?

Anul 1999 reprezintă un moment important în suita de evenimente și strategii politice care pot conduce China în poziția de leadership al globalizării. Este anul în care conducerea Partidului Comunist Chinez a lansat strategia “going global”, prin care au fost stimulate firmele și companiile chineze să se internaționalizeze. S-a ajuns ca în anul 2016 acestea să investească în străinătate mai mult decât capitalul străin care a investit în China (183 contra 133 de miliarde de dolari). În această situație, China ocupă locul doi mondial în ceea ce privește ieșirile de capital investit în străinătate și locul cinci mondial din punctul de vedere al stocului de capital investit. Paralel cu investițiile directe, China practică și o politică de cumpărare a unor importante firme occidentale de interes mondial. Astfel, unele dintre cele mai prestigioase branduri cumpărate sunt Compania Micron (fabricant de memorii), Compania Lexmark (fabricant de imprimante și elemente de IT) și Syngenta (fabricant de fitosanitare și producător de semințe selecționate).

În vederea limitării procesului de cumpărare a companiilor americane, SUA a luat măsuri speciale de întărire a rolului Comitetului de Supraveghere a Investițiilor Străine (creat în 1975). Europa nu a reușit nimic din acest punct de vedere, deoarece inițiativa franco-germană de a crea și la nivelul UE un mecanism de supraveghere a fost respinsă de către țările central și est-europene, membre ale așa-numitului Grup “16+1”.

În ultimii ani, s-a remarcat o schimbare în orientarea procesului de investire și de cumpărare pe care China îl desfășoară la nivel mondial. Dacă până în jurul anului 2005 orientarea prioritară era spre emisfera sudică, acum se remarcă o reorientare spre nord. Europa este prima destinație a investițiilor, cu aproximativ 2.000 de obiective de investiții și cumpărare repartizate între Marea Britanie (30%), Franța (21%) și Germania (17%). Cumpărarea de către China de întreprinderi și firme europene s-a situat, în 2016, la o valoare de 37 de miliarde de dolari, cumulând, în perioada 2005-2016, o valoare de 215 miliarde de dolari. În Statele Unite ale Americii, China deține investiții care se caracterizează printr-o dinamică extrem de rapidă. Astfel, dacă în 2015 ele erau de 95 de miliarde de dolari, în 2017 se situau la 168 de miliarde de dolari.

Comparativ cu volumul investițiilor în exterior, volumul bonurilor de trezorerie americane deținute de către China este mult mai mare (1.180 de miliarde dintr-un total de 6.323 emise în septembrie 2017).

Întrebat la Davos despre scopul acestei strategii de extindere a capitalului chinez în străinătate, președintele Chinei a răspuns: “China nu dorește să cumpere întreaga lume. Ea cumpără doar ceea ce-i lipsește”.

Într-adevăr, în pofida multor și importantelor succese economice, Chinei îi lipsesc încă multe elemente pentru a se putea transforma în prima putere economică a lumii. Îi lipsesc avansul tehnologic și independența față de marile și puternicele centre americane de cercetare și dezvoltare în domeniile strategice ale informatizării, digitalizării și robotizării. Are încă mari decalaje din punctul de vedere al productivității și al controlului emisiilor de carbon, suferă încă de existența unor importante dezechilibre în dezvoltarea teritoriului și a distribuirii veniturilor, fără a mai discuta despre carențele importante de organizare și desfășurare a vieții politice și sociale în spiritul democrației și al respectării libertății individuale.

(Va urma)

 

Lasă un comentariu