SCRISORI PRIMITE LA REDACȚIE: MULȚUMIRI CELOR CARE M-AU AJUTAT, MAI PUȚIN CELOR CARE NU...

Distribuie pe:

Am primit la redacție o scrisoare de la domnul Augustin Florea din Târgu-Mureș. Domnia sa se află la o vârstă mai înaintată și a trecut printr-o nefericită întâmplare Ne relatează în felul următor: “La data de 21 iunie a.c., la ora 4 dimineața, am fost nevoit să apelez telefonul de urgență 112 pentru probleme medicale. Am așteptat aproximativ 10 minute și a sosit la mine acasă echipajul SMURD. După o consultație sumară am fost dus la Urgență. M-a luat în primire o doctoriță din tura de noapte. Mi-a făcut analizele în foarte scurt timp, m-a dus să mi se facă o examinare la tomograf. După primirea rezultatelor, mi-a spus că va trebui să fiu internat. Nu le cunosc numele, dar țin să le mulțumesc pentru interesul și amabilitatea lor, a celor de la SMURD. Doctorița care s-a ocupat de mine a plecat la ora 9. A fost înlocuită de doi medici tineri, tot de la SMURD. Se plimbau mereu pe lângă mine. Nu m-au întrebat nimic. Pe la ora 11 a venit la mine o doctoriță de la Clinica de Neurologie, s-a interesat de mine de la cei doi, care nu s-au ocupat de mine în timpul celor opt ore cât am stat în pat, și care, astfel, umbresc faima SMURD. Am fost dus la Clinica de Neurologie pe la ora 12, în salonul doctorului Ioan Macavei, care mi-a spus că voi fi consultat de dr. Stoian. Țin să-i mulțumesc și lui pentru vorbele bune rostite. Am fost consultat de dr. Stoian și dr. Georgiana, care mi-au stabilit tratamentul. Datorită profesionalismului lor, în timp de șapte zile m-au pus pe picioare. Le mulțumesc cu cele mai dragi cuvinte. Dr. Georgiana m-a dus acasă cu mașina personală, la externarea mea. Când întâlnești asemenea persoane bune și calde la suflet, parcă te vindeci mai repede. Cinste lor și mulțumiri! Cu mult respect pentru cei care-și fac datoria față de semenii lor”.

Cam așa este în orice domeniu de activitate: când îți faci treaba cu pasiune, interes și pricepere, stârnești admirație, dar și invidie. Ne dăm seama de asta, mai degrabă, atunci când noi devenim obiectul muncii...

Lasă un comentariu