Doamnei RENATE WEBER, AVOCATUL POPORULUI
Stimată doamnă Avocat al Poporului,
La data de 3 iulie 2019, Guvernul României a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ.
Conform fundamentării, Codul administrativ vine să răspundă unor serii de disfuncționalități de fond și de tehnică legislativă ale reglementărilor existente, care afectează buna funcționare a administrației publice, și care au legătură directă sau conexă cu domeniul dreptului public și dreptului administrativ.
Cu toate acestea, constatăm că noul act normativ ridică o serie de probleme de natură constituțională, după cum urmează:
Art. 94 alin. (1) și (2) și art. 195 alin. (2) și (3) contravin art. 120 alin. (2) din Constituție.
Conform art. 120 alin. (2) din Constituție, “În unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minorității naționale respective în scris și oral în relațiile cu autoritățile administrației publice locale și cu serviciile publice deconcentrate, în condițiile prevăzute de legea organică”.
Conform art. 94 alin. (1) din OUG nr. 57/2019, “În unitățile/subdiviziunile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, stabilit la ultimul recensământ, autoritățile administrației publice locale, instituțiile publice aflate în subordinea acestora, precum și serviciile publice deconcentrate asigură folosirea, în raporturile cu aceștia, și a limbii minorității naționale respective, în conformitate cu prevederile Constituției, ale prezentului cod și ale tratatelor internaționale la care România este parte.”
Textul de lege criticat impune obligativitatea folosirii limbilor materne ale minorităților naționale nu doar autorităților administrației publice locale și serviciilor publice deconcentrate, enumerate limitativ de Legea fundamentală, ci și instituțiilor publice aflate în subordine, ceea ce contravine art. 120 alin. (2) din Constituție.
Conform art. 94 alin. (2) din OUG nr. 57/2019, “Autoritățile administrației publice locale prevăzute la alin. (1), prin hotărâre, pot decide asigurarea folosirii limbii minorităților naționale în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând minorităților naționale nu ating ponderea prevăzută la alin. (1).”
În acord cu Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare, Constituția reglementează dreptul de utilizare a limbii minoritare sau regionale numai în raport de existența în cadrul unei UAT a unei ponderi semnificative a cetățenilor aparținând unei minorități naționale.
Textul de lege criticat nesocotește obligația constituțională a existenței unei ponderi semnificative ca premisă a folosirii limbii materne a persoanelor aparținând unei minorități naționale în relația cu autoritățile publice, pragul de 20% devenind opțional, iar nesocotirea lui este lăsată la arbitrariul organelor deliberative sau chiar a unei singure persoane în cadrul instituțiilor sau autorităților cu conducere unipersonală.
Totodată, prin generalizarea folosirii limbii materne a persoanelor aparținând minorităților naționale, la nivel național, după bunul plac al conducătorilor autorităților și instituțiilor publice, trecători în funcții, sub limita constituțională definite ca pondere semnificativă, este afectat însăși caracterul de limbă oficială a limbii române.
Conform art. 195 alin. (2) și (3) din OUG nr. 57/2019, “(2) În unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, stabilit la ultimul recensământ, în raporturile lor cu autoritățile administrației publice locale, cu aparatul de specialitate și organismele subordonate acestora, aceștia se pot adresa, oral sau în scris, și în limba minorității naționale respective și primesc răspunsul atât în limba română, cât și în limba minorității naționale respective. (3) În scopul exercitării dreptului prevăzut la alin. (2), autoritățile publice și entitățile prevăzute la art. 94 au obligația să pună la dispoziția cetățenilor aparținând unei minorități naționale formulare și texte administrative de uz curent în format bilingv, respectiv în limba română și în limba minorității naționale.”
Textul de lege criticat este neconstituțional atât pentru argumentele prezentate anterior, dar și pentru că afectează caracterul oficial al limbii române.
Astfel, actele oficiale se întocmesc în limba oficială.
Înscrisul în limba maternă a persoanelor aparținând minorităților naționale trebuie să aibă din punct de vedere al regimului juridic doar caracter de traducere. În caz contrar, avem două acte oficiale în două limbi, ceea ce conferă, contrar Constituției, caracter de limbă oficială limbii minoritare.
Aceleași argumente subzistă și în cazul formularelor. În situația în care se folosește un formular unic, atunci măsura de reglementat prin OUG nr. 57/2019 pentru a nu se aduce atingere limbii oficiale ar fi fost aceea ca înscrierile în formular în limba minorității naționale să aibă dimensiuni mai mici și caractere italice, conform practicii celorlalte state care acceptă asemenea formulare. În acest fel se protejează caracterul constituțional de unică limbă oficială a limbii române, în acord și cu preambulul Cărții europene a limbilor regionale sau minoritare, potrivit căreia protecția și încurajarea limbilor regionale sau minoritare nu trebuie să se facă în detrimentul limbilor oficiale și a necesității de a le însuși - subliniind valoarea interculturalității și a plurilingvismului și considerând că protecția și încurajarea limbilor regionale sau minoritare nu trebuie să se facă în detrimentul limbilor oficiale și a necesității de a le însuși.
Pe de altă parte, constatăm că argumentele din Nota de fundamentare a OUG nr. 57/2019 cu privire la caracterul de urgență și situația extraordinară sunt segmentare și nu acoperă aspectele care fac obiectul prezentei sesizări. De altfel, observăm că reglementarea nouă cu privire la “ponderea de peste 20% din numărul locuitorilor” nu este un aspect pentru care Guvernul României este obligat să ia măsuri imediate, în regim de urgență, în calitatea sa de legiuitor delegat, și pe care să-l raporteze la “ultimul recensământ”, având în vedere că acesta a avut loc în România în anul 2011, acum 8 ani.
Mai mult, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 681/2018, a admis obiecțiile de neconstituționalitate asupra prevederilor legale cuprinse în Legea privind Codul administrativ al României și a declarat ca neconstituțională legea în ansamblul său, inclusiv în ceea ce privește prevederile legale similare ale art. 94 alin. (1) și (2) și ale art. 195 alin. (2) și (3) din actuala reglementare.
În consecință, în baza atribuțiilor legale ale Avocatului Poporului, vă solicităm să analizați textul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, în vederea sesizării Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea art. 94 alin. (1) și (2) și art. 195 alin. (2) și (3).
