Târgu-Mureșul a trecut din nou printr-un pericol mare (miercuri, 10 iulie - n.n.), la ora 11.00, de data aceasta, orașul fiind “amenințat” de un bombardament de avioane.
Cu siguranță, dragi târgumureșeni, ați auzit și voi sirenele, care ne amintesc regulat că ne aflăm în plin teatru de război.
Suntem supuși sistematic la tot felul de asalturi, de psihoze, astfel încât, în scurt timp, vom ajunge un popor nevropat, dar foarte bine pregătit pentru cazuri de război.
Și pentru ca tabloul de luptă să fie complet, mă aștept ca manipulatorii sirenelor să mai adauge sunete de bombe și de chelălăieli omenești. La fel mă aștept ca, în tot acest ambient sonor, să înceteze programul de lucru, autoturismele să fie oprite și abandonate în trafic, iar târgumureșenii să se adăpostească fiecare pe unde apucă.
Acest spectacol sonor este întregit și de imaginea oferită de zidurile ce împrejmuiesc unitatea militară de pe Bulevardul Cetății. Sirenele arhicunoscute ne obligă să privim cu înfrigurare la sutele de metri de sârmă ghimpată, sclipitoare, ce “decorează” cazarma militară (...).
Mă gândesc să copiez un asemenea model și la Grădina Zoologică din Târgu-Mureș, în caz că maimuțoiul Otto ar vrea din nou să evadeze. Otto ar fi cu siguranță impresionat de spiralele de sârmă ghimpată în care ar putea să-și prindă coada. În schimb, noi, târgumureșenii, încă ne străduim să ajungem la un astfel de nivel pe care, în prezent, doar un babuin este în stare să-l înțeleagă!
P.S. Îmi doresc ca, pentru puțin timp, să vă gândiți la atacul sistematic la care sunt supuse simțurile noastre, la avalanșa de stimuli sonori, la agitația cotidiană, la reclamele scandaloase, la întregul stres continuu, de zi cu zi. Dacă la toate astea mai adăugăm lipsa de educație, blazarea și manipularea, avem dimensiunea adevăratului pericol în care ne aflăm ca națiune. Nu știu de ce sau în ce scop se practică și se susține cu încăpățânare acest stres cotidian.
