TIMP DE TAINĂ CU... SFÂNTUL ARDEALULUI

Distribuie pe:

* “De obicei, oamenii nu se întorc la Dumnezeu decât atunci când dau de primejdii, adică atunci când îi ajunge dreptatea dumnezeiască din urmă și trebuie să dea seama de ce au făcut. Nu e rău să te întorci la Dumnezeu nici chiar atunci, în ceasul al unsprezecelea; Însă ar fi cu mult mai bine să vii de bună voie la rosturile tale veșnice, și nu tras de mânecă sau pălit cu prăjina din urmă. Dacă am fi noi mai simțiți, am vedea că Dumnezeu, Preamilostivul, ne îmbie cu iubire, încă din dimineața vieții, la Taina Sfântă a Pocăinței, ca să nu ajungem către seara vieții așa de îmblătiți de rele. Taina Pocăinței este judecata milostivă ce o face Dumnezeu cu noi, păcătoșii, când mergem noi, de bună voie, și ne mărturisim păcatele. Mare este Taina Pocăinței, nu numai că te face din rău bun, din vrăjmaș al lui Dumnezeu, prieten al Lui, ci și pentru că un lucru așa de mare e acoperit în chip smerit. În Taina Spovedaniei rogi pe Dumnezeu, Căruia i te mărturisești, să-ți ierte mulțimea relelor ce le-ai făcut, înșirându-le pe toate după cum te ajută conștiința. Și e bun Dumnezeu, că te iartă de toate datoriile tale, dar numai dacă ierți și tu, din inimă, greșelile fraților tăi. Dacă nu ierți, nici Dumnezeu nu te iartă. Și trebuie să iertăm la nesfârșit, pe toți, din toată inima”.

***

* Biserica Drăgănescu de lângă București a fost pictată de părintele Arsenie Boca. Sub fresca “Nunta din Cana Galileii” găsim acest text: “Domnul Iisus Hristos a venit la nuntă să reamintească conștiinței oamenilor obârșia lor divină, ridicând nunta la valoarea și harul de Taină a Bisericii. Când însă oamenii nesocotesc această obârșie, și degradează nunta, «nepăzind hotarele Legii», ei devin «numai trup», se fac «fiii pieririi», «fiii diavolului» care-L răstignesc pe Hristos. Așa «piere dreptul pe Pământ și nimeni nu bagă de seamă». Simplu: nu se mai nasc în condițiile oferite de «nunt㻓.

***

* “Aproape toți oamenii, cu foarte mici excepții, îl purtăm pe Hristos în noi flămând, gol, întemnițat în robia patimilor noastre, pe care le hrănim îngrășând eul, mărindu-i stăpânirea, iar pe a Hristosului chircindu-o sau tinzând spre a o desființa”.

Arsenie Boca (1910-1989) - Sfântul Ardealului, părinte ieromonah, teolog și artist plastic, ortodox român, scriitor bisericesc, a fost stareț al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și apoi de la Mănăstirea Prislop, unde, datorită personalității sale, veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de securitate. A fost unul din martirii gulagului comunist, închis la securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu, iconostasul de la Mănăstirea Prislop, Icoana Maicii Domnului cu Pruncul din altarul Bisericii Sfântul Elefterie din București, Biserica din Bixad-Covasna, scena intrării lui Mihai Viteazul în Alba Iulia din Ateneul Român ș.a. Este considerat de unii dintre ucenicii săi cel mai mare duhovnic român ortodox al sec. XX. La mormântul său din Țara Hațegului se perindă mii de oameni.

Vorbe de duh:

- “Cât asculți de Dumnezeu, atât ascultă și Dumnezeu de tine”.

- “Dacă nu poți vorbi cu copiii despre Dumnezeu, vorbește cu Dumnezeu despre ei”.

- “Cea mai lungă cale este cea de la urechi la inimă, adică de la informație la convingere”.

- “Nu suntem din maimuță, dar mergem cu pași repezi spre ea”.

P.S. Pentru noi, oamenii, care-L iubim pe Hristos, părintele Arsenie Boca, “Sfântul Ardealului”, este un medicament sufletesc și trupesc. Mii de oameni din toată țara, și nu numai, stau umili la rând pentru a se închina la mormântul îmbrăcat cu flori; sărută crucea, plâng, se smeresc, se mărturisesc, speră, ating hainele altor nevoiași, așteaptă din “farmacia” părintelui leacul tămăduitor. Este o minune a zilelor noastre. Trebuie doar să avem ochi și inimă. Părintele Arsenie ne spunea înainte de a muri: “Căutați-mă și după ce nu voi mai fi, și eu am să vă ajut”; și o face din 1989 tot timpul. Poporul nostru românesc are nevoie de un “Stâlp de foc” care să ne scoată spre limanul vieții, fiindcă vorba românului: “A venit vara, dar... atâta iarnă este în noi”.

 

Lasă un comentariu