ASTĂZI, 20 IULIE, O JUMĂTATE DE SECOL DE CÂND PRIMUL PĂMÂNTEAN A PUS PICIORUL PE LUNĂ! “UN PAS MIC PENTRU OM, UN SALT URIAȘ PENTRU OMENIRE!”

Distribuie pe:

În ziua de 20 iulie 1969, astronauții americani Neil Armstrong (1930-2012) și Edwin “Buzz” Aldrin (1930 -) au devenit primii oameni care au pășit vreodată pe suprafața Lunii.

Efortul SUA de a trimite astronauți pe Lună își are originea într-un apel al președintelui J.F. Kennedy (1917-1963), lansat în cadrul unei sesiuni comune speciale a Congresului, în 25 mai 1961: “Cred că națiunea noastră ar trebui să se angajeze să atingă acest obiectiv înainte de finele deceniului: să trimită un om pe Lună și să-l facă să se întoarcă, în siguranță, pe Pământ”.

Misiunea Apollo 11 a avut loc la opt ani după ce președintele John F. Kennedy a declarat că aselenizarea, până la sfârșitul anilor `60, reprezintă un obiectiv național al SUA.

La vremea respectivă, Statele Unite erau, încă, “în urma” Uniunii Sovietice în privința programelor spațiale, așa că America, în plin război rece, a salutat cu entuziasm propunerea îndrăzneață a lui Kennedy. În 1966, după cinci ani de muncă asiduă depusă de o echipă internațională de cercetători și ingineri, Administrația Națională Aeronautică și Spațială (NASA) a efectuat prima misiune Apollo fără pilot, testând integritatea structurală a vehiculelor de lansare propuse și a combinației de module spațiale.

Apoi, pe 27 ianuarie 1967, o grea tragedie a lovit Centrul Spațial Kennedy din Cape Canaveral, Florida, când un incendiu a izbucnit în timpul unui test de lansare cu echipaj uman al navei spațiale Apollo și al rachetei Saturn. Trei astronauți și-au pierdut viața.

În ciuda acestei catastrofe, NASA și miile de angajați ai acesteia și-au continuat eforturile, astfel că, în octombrie 1968, Apollo 7, prima misiune Apollo, a orbitat Pământul și a testat cu succes multe dintre sistemele sofisticate necesare pentru a efectua o călătorie și o coborâre pe Lună.

În luna decembrie a aceluiași an, Apollo 8 a transportat trei astronauți în partea întunecată a lunii și înapoi, iar în martie 1969, Apollo 9 a testat pentru prima dată modulul lunar în timp ce acesta se afla pe orbita Pământului. În luna mai, cei trei astronauți de pe Apollo 10 au efectuat, cu nava spațială, un înconjur al lunii, un “test” în vederea aselenizării planificate pentru luna iulie.

La 16 iulie 1969, sub privirile întregii lumi, Apollo 11 a decolat de la Centrul Spațial Kennedy cu astronauții Neil Armstrong (comandantul misiunii), Buzz Aldrin și Michael Collins la bord.

În ziua de 19 iulie, după ce a călătorit 240.000 de mile (aproximativ 386.242 km) în 76 de ore, Apollo 11 a intrat pe orbita Lunii, iar în ziua următoare, modulul lunar Eagle (Vulturul - n.n.), cu Armstrong și Aldrin, s-a separat de modulul de comandă, rămas în grija lui Collins. Două ore mai târziu, Eagle și-a început coborârea pe suprafața lunară, atingând marginea sud-vestică a Mării Liniștii (din latină - Mare Tranquillitatis, o depresiune care se află în bazinul cu același nume de pe Lună - n.n.). Imediat, Armstrong a transmis la Mission Control din Houston, Texas, un mesaj rămas celebru: “Vulturul a aselenizat”.

Cu cinci ore înainte de programul stabilit, Armstrong a deschis trapa modulului lunar. În timp ce cobora scara modulului, o cameră de luat vederi atașată de acesta a înregistrat traseul și a redirecționat semnalul spre Pământ, unde sute de milioane de oameni priveau cu sufletul la gură.

Când Armstrong a coborât ultima treaptă a scării și a pus piciorul pe suprafața pulverulentă al Lunii, a rostit cuvintele devenite, ulterior, celebre: “Un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire”.

Aldrin i s-a alăturat 19 minute mai târziu și, împreună, au făcut fotografii, au efectuat câteva teste științifice simple, au înfipt steagul SUA în solul selenar și au vorbit, printr-o transmisie telefonică, cu Richard Nixon (1913-1994) via Houston. Ulterior, președintele Nixon avea să declare: “A fost cel mai istoric apel telefonic făcut vreodată de la Casa Albă”.

După aproximativ două ore, ambii astronauți s-au întors în modulul lunar și trapa a fost închisă. În acea noapte, cei doi au dormit pe Lună, iar spre dimineață, “Vulturul” și-a început ascensiunea spre modulul de comandă. Printre “urmele” lăsate pe astrul ceresc, se numără și celebra inscripție purtând semnăturile astronauților și a președintelui Nixon: “Aici, omul de pe planeta Pământ a pus pentru prima dată piciorul pe Lună. Iulie, 1969, d. Hr. Venim cu gânduri pașnice în numele omenirii”. Au lăsat, de asemenea, și un săculeț conținând o replică din aur a unei ramuri de măslin, ca simbol tradițional al păcii.

După câteva ore, Armstrong și Aldrin au ajuns cu succes la modulul de comandă și s-au alăturat lui Collins, iar pe 22 iulie, Apollo 11 și-a început... lungul drum spre casă, plonjând, în condiții de siguranță, în Oceanul Pacific, pe data de 24 iulie.

Au mai urmat încă cinci misiuni de aselenizare încununate de succes. Misiunea umană a NASA Apollo 13 a trebuit să renunțe din cauza unor defecțiuni tehnice.

Apollo 17 a fost a 11-a navă spațială lansată de SUA în cosmos, și, totodată, ultima, cu echipaj uman lansată spre Lună, care a făcut parte din programul Apollo. Astfel, ultimii oameni care au umblat pe Lună au fost astronauții Eugene Cernan și Harrison Schmitt, în 1972.

Programul Apollo a însemnat un efort imens, atât din punct de vedere financiar, cât și în ce privește forța de muncă, implicând aproximativ 400.000 de ingineri, tehnicieni și oameni de știință și costând, la vremea respectivă, 24 de miliarde de dolari (aproape 100 de miliarde, în dolarii de astăzi). Cheltuielile au fost justificate de ambiția lui Kennedy din 1961, de “a-i bate pe ruși, pe Lună”, iar după ce “isprava” a ieșit cu bine, misiunile în curs de desfășurare și-au pierdut viabilitatea. (sursa - history.com - traducere și sinteză)

“...Persoane extraordinare, care au vrut să facă ceva mai presus decât ei...”

“Apollo: Missions to the Moon” este titlul unui documentar regizat de Tom Jennings, pe care National Geographic îl lansează în preajma aniversării, la 20 iulie, la o jumătate de secol de când misiunea Apollo 11 își atingea țelul, iar Neil Armstrong devenea primul om care a pus piciorul pe Lună.

“Cred că programul Apollo a avut succes pentru că, deși a început ca o competiție îndârjită între noi și ruși, a devenit, ulterior, încercarea de a face ceva pe care oamenii nu îl credeau posibil”, a explicat Jennings. “Erau persoane extraordinare, care au vrut să facă ceva mai presus decât ei, care să intre în istorie”, a subliniat regizorul.

Călătoriile pe Lună au încins imaginația lui Jules Verne sau Georges Mélies și au captivat mii de oameni de știință timp de decenii, deci, nu este surprinzător ca o poveste atât de fascinantă să fie transpusă pe marile ecrane.

Prin urmare, una dintre bătăile de cap ale lui Jennings era cum să se delimiteze de ceea ce era convențional, sau deja vizionat. “Apollo 11 nu a apărut din neant. A făcut parte dintr-un proiect mai mare”, a spus el. Astfel “Apollo: Missions to the Moon” prezintă succese inițiale precum Apollo 8 (1968), prima misiune cu echipaj care a ajuns pe orbita lunară, dar și dezastre, precum misiunea Apollo 1 (1967), care a luat foc și a ars cu toți membrii echipajului înăuntru.

Timp de 18 luni cât au durat filmările, Jennings și echipa lui au trecut în revistă toate imaginile de arhivă, selectându-le pe cele mai emblematice pentru a încerca să-l surprindă pe spectator, încercând să evite diverse versiuni legendare.

Au scotocit arhivele în căutarea unor imagini mai puțin văzute, precum cea a prezentatorului BBC James Burke, experimentând în direct efectele lipsei de gravitație. “Încă îmi amintesc cum mă uitam la televizor. Încercam să înțeleg cum era posibil. Am asistat la un moment de magie”, a mărturisit el.

“Este ușor să idolatrizăm astronauții și să spunem că vom merge pe Lună. Au fost însă oameni care și-au dat viața pentru a ajunge acolo”, a spus Jennings, care a acordat un spațiu important, în documentarul său, familiilor de astronauți. “Am simțit că soțiile lor ofereau o față mai umană povestirii, decât cea exprimată de gravitatea soților lor”.

Lasă un comentariu