ADUCERI AMINTE MITROPOLITUL NICOLAE BĂLAN AL ARDEALULUI - VREDNIC SLUJITOR AL BISERICII STRĂBUNE

Biserica Ortodoxă Română, și în special cea din Ardeal, a fost dominată în perioada dintre cele două războaie mondiale de figura reprezentativă a Mitropolitului Nicolae Bălan, personalitate marcantă a Ortodoxiei românești. Născut într-o familie de preoți în părțile Bistriței (la 27 aprilie 1882), a studiat la Gimnaziul grăniceresc din Năsăud, după aceea la Facultatea de Teologie din Cernăuți, unde a obținut doctoratul, făcând apoi studii de specializare la Breslau. În perioada 1905-1920 a fost profesor de Dogmatică, Apologetică și Morală, la Institutul Teologic din Sibiu. În anul 1907 a pus bazele “Revistei Teologice” din Sibiu, prima publicație bisericească transilvăneană de înalt nivel teologic.

A fost unul din marii luptători pentru înfăptuirea unității noastre naționale. În toamna anului 1918, Consiliul Național Român din Transilvania l-a trimis la Iași, ca să ia legătura cu cârmuitorii politici ai României de atunci. De la Iași, a trimis o scrisoare lui Vasile Goldiș, cu îndemnul de a convoca o mare adunare națională a tuturor românilor, care să proclame unirea Transilvaniei cu România. După tunderea în monahism la mănăstirea Hodoș-Bodrog, în Duminica Rusaliilor (mai 1920) a fost hirotonit arhiereu și înscăunat în catedrala mitropolitană din Sibiu. La scurt timp, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

Mitropolitul Nicolae Bălan a deschis o epocă nouă în istoria Bisericii ardelene, prin fapte și realizări care amintesc de marele său înaintaș Andrei Șaguna. La temelia legii și a Statutului de organizare din 1925 a stat spiritul mitropolitului Nicolae Bălan, care a izbutit să extindă organizarea șaguniană asupra întregii Biserici Ortodoxe din România. Prin clasicele sale discursuri rostite în Senatul țării, mitropolitul Bălan a apărat cu demnitate autonomia Bisericii. A militat în toată viața pentru refacerea unității noastre bisericești fie în scris, fie prin cuvânt.

Dar marea operă a mitropolitului Nicolae Bălan a fost cea culturală. În timpul păstoririi sale, s-au tipărit peste două sute de lucrări, din toate ramurile teologiei, fie de profesorii Academiei Teologice “Andreiane” sau de la alte Academii, fie de unii preoți. Vechiul Institut Teologic din Sibiu a fost ridicat la rangul de Academie (1921), cu patru ani de studii, obținând, după lungi stăruințe din partea mitropolitului Nicolae, dreptul de a conferi licența în teologie (1943). Pentru pregătirea viitorilor ierarhi, profesori de teologie, consilieri etc., a trimis mulți tineri la studii teologice, fie în țară, fie peste hotare. Din pleiada tinerilor formați sub îndrumarea sa, menționăm pe: mitropolitul Nicolae Colan, profesorii: Dumitru Stăniloae, Nicolae Neaga, Liviu Stan, Grigorie Marcu, Teodor Bodogae, mitropolitul Nicolae Mladin și numeroși alții. O grijă deosebită a arătat și preoțimii. Sub raportul ctitoriilor, trebuie să ne rețină atenția refacerea din temelii a mănăstirii brâncovenești de la Sâmbăta de Sus, din daniile clerului și credincioșilor din Arhiepiscopie, dar și din alte părți ale țării. A ridicat, de asemenea, un cămin și un schit în stațiunea Păltiniș. A participat la mai multe întruniri și congrese intercreștine în afara hotarelor țării.

A murit la 6 august 1955, fiind îngropat în biserica mănăstirii Sâmbăta de Sus. Așadar, prin vasta sa activitate, mitropolitul Nicolae Bălan a înscris una dintre cele mai luminoase pagini din istoria Bisericii românești, el însuși înscriindu-se în pleiada iluștrilor ierarhi pe care i-a avut Biserica Ortodoxă Română de-a lungul timpului.

Lasă un comentariu