* O femeie se plângea preotului duhovnic că nu poate domoli nicidecum dușmănia unei vecine. A încercat - zicea ea - cu multe, dar în zadar. “Cu cărbunii cei aprinși ai încercat?, o întrebă preotul. Până la cărbuni încă n-am ajuns. Am încercat numai cu niște apă fierbinte. Stai, că nu ne înțelegem bine - spuse preotul. Eu nu îți spun să opărești pe vecina ta sau să-i dai foc, ci, uite, este vorba despre cărbunii cei aprinși de care vorbește Sf. Apostol Pavel: Preaiubiților. Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Dimpotrivă, dacă îi este foame dușmanului, dă-i să mănânce; dacă îi este sete, dă-i să bea! Căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui. Nu vă răzbunați singuri, ci lăsați loc mâniei lui Dumnezeu, căci scris este: «A mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti zice Domnul»“ (Romani 12, 17-21).
***
* “Dacă veți face cu osteneală (oboseală) o faptă bună, acea osteneală va trece, pe când fapta bună nu va trece cât timp trăiți; dar, dacă faceți o faptă rea pentru plăcere, plăcerea va trece repede, iar fapta rea va rămâne totdeauna asupra voastră”.
Cato (234-149 î.Hr.), om de stat, scriitor, istoric roman
***
* A fost odată un om bogat care se zice că împrumuta și pe împărat, chiar și pe Papa de la Roma. Făcuse fapte bune, făcuse spitale, biserici, le împodobise cu odoare. Toate acestea numai de ochii lumii, spre a fi lăudat. Într-o seară s-a întors acasă și în fața porții l-au așteptat niște cerșetori. Omul bogat în loc să-i ajute, să-i miluiască, i-a luat la bătaie și i-a alungat cu pietre. Când să intre pe poartă zări un coș cu pâine neagră; a luat pâinile și le-a aruncat săracilor, zicând în sinea sa că face o faptă bună. În timpul somnului, a venit la el Sf. Mihail cu un cântar în mână a faptelor sale. Omul s-a mirat când a văzut că balanța faptelor rele este ridicată, iar cea a faptelor bune este jos de tot. Sf. Mihai, zise bogatul: unde sunt bisericile mele, spitalele mele, podoabele mele, unde sunt toate faptele bune? Ai uitat cădelnița s-o pui; ai uitat mâncarea dată la mănăstire... dar tot cântarul nu s-a înclinat spre faptele cele aducătoare de rai. Sf. Mihai și-a adus aminte de pâinea neagră găsită de bogat la poarta sa, pe care a dat-o săracilor, și a pus-o pe cântar. Balanța s-a înclinat jumătate - jumătate. Tot nu poți intra în rai; du-te acasă și fă fapte de milostenie și nu aștepta lauda nimănui, și atunci cu siguranță balanța se va înclina pe drumul raiului. Bogatul, după ce s-a sculat din somn, a realizat ce a visat și a început să-și schimbe viața cu adevărat.
“Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui!”
(Matei 5,7).
