“SĂ-ȘI POARTE SINGURI DE GRIJĂ”

Distribuie pe:

De-a lungul unei perioade îndelungate din istoria umanității, numai bolile fizice au fost considerate afecțiuni reale, iar cei care sufereau din cauza unor probleme de natură psihică au fost nevoiți să-și poarte singuri de grijă, după cum îi ducea capul.

Mai mult, dacă acești oameni primeau tratament, acesta lua de obicei forma internării în niște aziluri îngrozitoare care, în loc să elimine problema, o exacerbau. Dacă erai de-a dreptul bolnav mintal, te confruntai cu o dublă dificultate: nimeni nu îți lua cazul în serios și, atunci când era luat în serios, erai încarcerat și “tratat” prin metode care astăzi sunt considerate tortură.

Victimele medicinei arhaice nu s-au bucurat de înțelegerea și compasiunea celor din jur și, din acest motiv, afecțiunile lor (dintre care unele au contribuit la operele pe care lumea continuă să le admire și în ziua de azi) merită să fie menționate.

Autorul danez Hans Christian Andersen ne-a lăsat moștenire unele dintre cele mai frumoase basme, de la “Mica Sirenă” la “Rățușca cea urâtă” și “Hainele cele noi ale împăratului”. Andersen este o figură legendară în lumea întreagă, însă nu mulți știu că suferea de tafofobie, adică teama de a fi îngropat de viu.

Această fobie nu era tocmai rară în acele vremuri, când tehnologia medicală modernă încă nu exista. Însă aceasta era doar una dintre multele fobii ale lui Andersen.

Potrivit biografului său, Andersen avea mereu asupra sa un bilet pe care era scris: “Sunt doar aparent mort”.

În ultima perioadă a vieții, și-a rugat prietenii să-i taie venele și să-l lase să sângereze după ce avea să moară... ca să se asigure că a decedat cu adevărat.

Sursa: Incredibila.ro

Lasă un comentariu